Experience Bias im Vorstand
Când experiența devine o distorsiune – și capitalul este alocat în mod sistematic în mod eronat
Membrii consiliului de administrație și directorii generali iau decizii de investiții în condiții de incertitudine.
Ei trebuie să acționeze pe baza unor informații incomplete, să evalueze riscurile și să își asume responsabilitatea – adesea în situații în care nu există o bază de date „perfectă”.
În astfel de contexte
,
experiența devine cel mai important cadru de orientare.
Tocmai aici apare însă un risc structural: experiența poate stabiliza deciziile – sau le poate denatura în mod sistematic.
În cadrul analizei noastre privind calitatea deciziilor, am identificat prejudecata experienței în cadrul consiliului de administrație ca un mecanism central care favorizează deciziile de investiții suboptimale în procesele CapEx și de portofoliu.
Definiție
Prejudecata experienței descrie tendința de a evalua deciziile actuale în mod disproporționat pe baza experiențelor personale sau profesionale din trecut.
Succesele, crizele, ciclurile pieței sau evenimentele marcante formează modele mentale care par a fi „intuiție”, dar care nu se potrivesc neapărat cu realitatea actuală.
De ce apare Experience Bias
Experiența este un mecanism puternic de reducere a complexității.
Sub presiunea timpului și a incertitudinii, factorii de decizie recurg automat la modele care au funcționat în trecut.
Factori declanșatori tipici :
- Începutul carierei într-o perioadă de recesiune : aversiune crescută față de risc, subinvestiții sistematice
- Succese în perioade de boom economic : ipoteze de creștere exagerate, riscuri subestimate
- Experiențe marcante de criză sau restructurare : accent pe stabilitate în loc de maximizarea valorii
- „Victorii mari” individuale: transferul succeselor unice la situații similare
Biasul nu este irațional. Este uman.
Dar în piețele dinamice, adesea nu mai este valabil.
Cum se manifestă prejudecata experienței în deciziile de investiții
În practică
- ,
prejudecata experienței se manifestă de obicei prin :
- Extrapolare excesivă : „A funcționat în trecut, deci va funcționa din nou.”
- Dovezi selective : Datele sunt interpretate astfel încât să susțină narațiunea experienței.
- Percepția asimetrică a riscului : Riscurile sunt supraevaluate sau subevaluate, în funcție de biografie.
- Dependența de traiectorie : Investițiile urmează modele istorice în loc de oportunități actuale.
De ce acest lucru devine deosebit de costisitor în portofoliu
Un singur proiect poate fi evaluat mai bine pe baza experienței.
Un portofoliu de investiții constă însă din combinații, dependențe și condiții secundare.
Când deciziile privind portofoliul sunt influențate de modele de experiență individuale, apar adesea :
- schimbări sistematice de accent în alocarea capitalului
- subevaluarea opțiunilor noi și a proiectelor inovatoare
- supraponderarea modelelor de investiții „cunoscute”
- costuri de oportunitate invizibile din cauza alternativelor înlăturate
Experiența este liniară.
Complexitatea portofoliului este neliniară.
Dimensiunea comportamentală
Experience Bias este adesea asociată cu :
- Availability Heuristic : Evenimentele marcante sunt supra-reprezentate mental.
- Confirmation Bias : Noile informații sunt filtrate în funcție de experiența anterioară.
- Overconfidence : Experiența este confundată cu capacitatea de a face previziuni.
- Imprinting : Condițiile anterioare ale pieței sunt declarate „normale”.
Calitatea deciziilor ca problemă de arhitectură
Experience Bias nu poate fi rezolvată prin „mai multe discuții”.
Poate fi abordată doar din punct de vedere structural.
Acest lucru necesită :
- Transparență în ceea ce privește ipotezele și modelele mentale
- Separarea clară între experiență (input) și logica decizională (model)
- Viziune de portofoliu în locul argumentării izolate a proiectului
- Reevaluare sistematică în cazul modificării condițiilor-cadru
Concluzie
Experience Bias nu este o problemă de competență în cadrul consiliului de administrație.
Este o simplificare cognitivă care generează siguranță în condiții de incertitudine.
Cu toate acestea, în portofoliile de investiții complexe, această siguranță duce adesea la distorsiuni sistematice și, prin urmare, la o alocare suboptimă a capitalului.
Cine dorește să îmbunătățească calitatea deciziilor trebuie să utilizeze experiența, fără a-i lăsa însă controlul asupra arhitecturii decizionale.
