Ce date sunt necesare pentru optimizarea CAPEX? O explicație simplă a configurării StratePlan

O întrebare frecventă înainte de utilizarea Decision Intelligence este:

„Sunt datele noastre pregătite pentru optimizarea matematică a CAPEX-ului?”

Răspunsul este adesea mai simplu decât ne-am aștepta.

Pentru a începe să utilizeze StratePlan, o companie nu are nevoie nici de un nou sistem ERP, nici de un proiect de colectare a datelor care să dureze ani de zile.

În cel mai simplu caz, sunt suficiente inițial trei informații:

ID-ul proiectului → Cheltuieli → Venituri

Pe baza acestora, modelul decizional poate fi extins pas cu pas.

Esențial nu este să se colecteze cât mai multe date.

Punctul esențial este corelarea datelor relevante pentru decizia de investiție.

Cuprins

• 1. Setul minim de date
• 2. ID-ul proiectului ca element de legătură
• 3. Unificarea silozurilor de date existente
• 4. Ce date suplimentare pot fi luate în considerare?
• 5. Dependențe și constrângeri
• 6. Definirea criteriilor de succes
• 7. Configurarea StratePlan în cinci pași
• De ce începutul ar trebui să fie în mod deliberat simplu

1. Setul minim de date

Pentru o primă optimizare, structura datelor nu trebuie să fie complexă.

În cel mai simplu model, StratePlan are nevoie inițial, pentru fiecare proiect de investiții, de:

ID-ul proiectului – Cheltuieli – Venituri

De exemplu:

Proiectul 4711 – Investiție / Cheltuieli: 10 milioane EUR – Contribuție economică preconizată (venituri): 15 milioane EUR

Astfel, se pune deja o întrebare matematică fundamentală:

Ce combinație dintre proiectele existente generează, în cadrul bugetului disponibil, cel mai mare ROI / beneficiu definit?

Aceasta este baza.

Alte date vor fi completate abia atunci când vor fi relevante pentru decizia concretă.

2. ID-ul proiectului ca element de legătură

În practică, informațiile relevante sunt adesea deja disponibile în cadrul companiei.

Problema:

acestea se află în sisteme diferite și în silozuri organizaționale.

Lista CAPEX conține, de exemplu, proiectul și suma investiției / cheltuielile.

Departamentul Financiar dispune de contribuții la rezultat, fluxuri de numerar sau VAN.

Departamentul de operațiuni cunoaște necesarul de resurse și dependențele tehnice.

Unitățile de afaceri dispun de ipoteze privind piața, cifra de afaceri sau capacitatea.

Conducerea definește obiectivele strategice.

Aceste informații nu trebuie neapărat migrate într-un sistem complet nou.

Mai întâi aveți nevoie de o legătură comună.

Această legătură este reprezentată de ID-ul proiectului.

3. Unificarea silozurilor de date existente

Prin urmare, modelul de date de bază poate fi reprezentat foarte simplu:

CAPEX / PPM + Finanțe / Controlling + Vânzări / Unitate de afaceri + Operațiuni + Strategie / Management → ID-ul proiectului → StratePlan

Structurile existente de tip ERP, Finanțe, PPM, Excel sau baze de date pot rămâne în continuare în vigoare.

StratePlan intervine la nivelul decizional.

Este esențial ca informațiile relevante pentru un proiect să poată fi interconectate printr-un ID unic.

Astfel, datele dispersate ale companiei se transformă într-un spațiu comun de luare a deciziilor.

Datele nu trebuie să fie generate în același loc. Ele trebuie să poată fi atribuite în mod univoc aceluiași proiect.

4. Ce date suplimentare pot fi luate în considerare?

Pe baza setului minim de date, modelul poate fi extins în funcție de situația reală a companiei.

Acestea pot include, de exemplu:

Costuri
Profit
Fluxul de numerar
NPV
Venituri
Producție
Durate
Necesarul de resurse
Capacități
Locații
Domenii de activitate
Categorii de proiecte

Nu fiecare companie are nevoie de toate aceste informații.

Și nu orice decizie de investiție necesită aceeași structură de date.

De aceea, pregătirea datelor ar trebui să pornească de la întrebarea care stă la baza deciziei.

Ce informații influențează efectiv decizia?

Doar aceste date trebuie incluse în modelul respectiv.

5. Dependențe și constrângeri

În portofoliile de investiții reale, proiectele pot fi rareori analizate în mod complet independent unul de celălalt.

De aceea, pot fi definite în plus dependențe și constrângeri.

De exemplu:

Proiectul B poate fi implementat numai dacă se implementează proiectul A.
Proiectul C și proiectul D se exclud reciproc.
Proiectul E trebuie realizat neapărat.
Pentru o anumită locație este disponibil doar un buget limitat.
O anumită resursă este disponibilă doar în cantitate limitată.
Un domeniu de activitate trebuie luat în considerare cu un volum minim definit.

Aceste condiții reflectă matematic realitatea companiei.

StratePlan nu caută astfel pur și simplu randamentul teoretic maxim.

Caută cea mai bună combinație admisibilă de proiecte în cadrul condițiilor definite.

6. Definirea criteriilor de succes (sectorul public)

Înainte de a trece la optimizare, trebuie să fie clar ce înseamnă „mai bine” pentru decizia concretă.

Prin urmare, compania definește criteriile de succes relevante.

În funcție de cazul de utilizare, acestea pot fi, de exemplu:

Maximizarea contribuției economice
Maximizarea valorii actualizate nete (NPV)
Maximizarea fluxului de numerar
Maximizarea producției
Optimizarea obiectivelor strategice

Tehnologia nu decide singură ce este important pentru companie.

Conducerea definește obiectivul. StratePlan calculează combinațiile de proiecte în cadrul condițiilor stabilite.

Astfel, decizia strategică rămâne în mâinile conducerii.

7. Configurarea StratePlan în cinci pași

Configurarea de bază se poate reduce astfel la cinci pași:

Pasul 1: Identificarea proiectelor
Ce proiecte de investiții ar trebui să facă parte din decizie?

Pasul 2: Unificarea ID-urilor proiectelor
Fiecare proiect primește un identificator unic, prin intermediul căruia pot fi corelate informațiile provenite din diverse surse de date.

Pasul 3: Alocarea investițiilor (cheltuieli) și a veniturilor (afaceri sau beneficii (sectorul public))
Pentru fiecare proiect se înregistrează cel puțin investiția/cheltuielile sau beneficiul economic preconizat, veniturile/venitul sau, în cazul sectorului public, un beneficiu definit (de la 0,01 la 0,99 sau de la 1 la 15).

Pasul 4: Completarea constrângerilor și dependențelor relevante
Se definesc bugetul, resursele, dependențele și alte condiții reale.

Pasul 5: Stabilirea criteriilor de succes
Conducerea definește care este indicatorul-țintă care trebuie optimizat.

Astfel, se stabilește structura de bază a datelor pentru calcul.

De ce abordarea inițială ar trebui să fie în mod deliberat simplă

Decision Intelligence nu ar trebui să înceapă cu întrebarea:

„Cum putem transfera toate datele companiei într-un nou sistem?”

Ci cu:

„De ce date avem nevoie pentru a calcula mai bine această decizie concretă?”

Aceasta este o diferență fundamentală.

O companie nu trebuie să-și transforme mai întâi întregul peisaj de date pentru a începe optimizarea matematică.

Poate începe cu o decizie clar definită și un set de date redus.

ID proiect → Cheltuieli → Venituri

Ulterior, se adaugă doar acele date, dependențe și constrângeri care sunt necesare pentru luarea deciziei reale.

Astfel, pas cu pas, din datele existente ale companiei se creează un spațiu decizional calculabil matematic.

Și tocmai de aceea, inițierea în domeniul inteligenței decizionale poate fi mult mai simplă decât se așteaptă inițial multe companii.

Începeți cu decizia. Nu cu sistemul.

Decision Intelligence pentru toți.

Nu ne credeți pe cuvânt. Calculați voi înșivă.