Articolul principal al blogului:
Înțelegerea optimului: De ce organizațiile rămân blocate între optimurile locale – și nu văd optimul global
Rezumat executiv: De ce o decizie bună nu înseamnă neapărat că este și cea mai bună decizie
Ce se întâmplă atunci când o companie își prioritizează cu atenție proiectele de investiții, alocă bugetele în mod eficient și, cu toate acestea, lasă neexploatate milioane de euro din potențialul de valoare adăugată?
În aproape fiecare ședință a consiliului de administrație, deciziile de investiții sunt discutate pe baza indicatorilor economici, a priorităților strategice și a resurselor disponibile.
Proiectele sunt evaluate. Se compară analizele de rentabilitate. Se alocă bugetele de investiții. Se ajung la compromisuri.
Rezultatul final este un portofoliu care pare plauzibil, rațional din punct de vedere economic și realizabil din punct de vedere organizațional.
Totuși, o întrebare decisivă rămâne adesea fără răspuns:
Este combinația de proiecte aleasă de noi într-adevăr cea mai bună soluție din punct de vedere economic – sau doar o soluție bună în cadrul alternativelor pe care le-am luat în considerare?
Tocmai aici se află diferența dintre optimul local și cel global.
Un optim local nu poate fi îmbunătățit în continuare în cadrul unui context definit. Un optim global, pe de altă parte, atinge cea mai bună valoare a funcției obiectiv în cadrul întregului spațiu de decizie admisibil.
În planificarea strategică a investițiilor, această diferență poate avea implicații economice semnificative.
Întrucât întreprinderile nu iau decizii doar cu privire la proiecte individuale. Ele decid asupra unor combinații de proiecte care concurează simultan pentru capital, resurse și capacități.
StratePlan combină metodele matematice de optimizare din domeniul cercetării operaționale cu abordări bazate pe inteligența artificială pentru a analiza sistematic astfel de spații decizionale complexe.
Prin urmare, întrebarea decisivă din punct de vedere managerial nu este: „Ne-am optimizat proiectele?”
Ci: Am ales cea mai bună combinație din punct de vedere economic a proiectelor noastre?
1. Ce înseamnă „optimum”? Definiția matematică
În matematică, termenul de „optimum” se referă la o soluție care, în cadrul unui spațiu decizional definit, maximizează sau minimizează o anumită valoare țintă.
Pluralul este „optima”.
În teoria optimizării se face distincția între optime locale și globale.
Optimum local
Un optim local este o soluție care, în cadrul unei vecinătăți definite, nu poate fi îmbunătățită printr-o modificare admisibilă.
Soluția poate fi optimă în cadrul acestui domeniu limitat, deși în alte părți ale spațiului de decizie sunt posibile rezultate mai bune.
Optimum global
Un optim global este o soluție care atinge cea mai bună valoare a funcției-obiectiv definite în întregul spațiu de decizie admisibil.
În cazul unei probleme de maximizare, nicio altă soluție admisibilă nu are o valoare mai mare a funcției obiectiv.
În cazul unei sarcini de minimizare, nicio altă soluție admisibilă nu are o valoare mai mică a funcției obiectiv.
Important: un optim global nu trebuie neapărat să fie unic. Mai multe combinații diferite de proiecte pot atinge aceeași valoare optimă a obiectivului.
Pentru întreprinderi, această distincție are o importanță crucială.
O decizie de investiție poate fi optimă din punct de vedere economic în cadrul unui anumit domeniu de activitate și, în același timp, poate genera o contribuție totală mai mică în comparație cu o alternativă care vizează mai multe domenii.
Prin urmare, calitatea unei optimizări nu depinde doar de metoda de calcul utilizată, ci și de spațiul decizional și de funcția obiectiv pe care se bazează.
2. De ce organizațiile rămân adesea blocate în optime locale
Întreprinderile sunt structurate în departamente, divizii, sedii și structuri de responsabilitate.
Această divizare organizațională permite gestionarea eficientă a proceselor de afaceri complexe.
Cu toate acestea, ea duce adesea la luarea deciziilor de investiții în cadrul unor domenii de responsabilitate limitate.
O unitate de producție își optimizează investițiile în utilaje.
Departamentul IT acordă prioritate proiectelor sale de digitalizare.
Departamentul de vânzări evaluează măsurile de creștere a cifrei de afaceri.
Departamentul de gestionare a imobilelor ia decizii privind renovările și dezvoltarea locațiilor.
Fiecare unitate poate lua decizii raționale din punct de vedere economic în cadrul sferei sale de responsabilitate.
Însă compania dispune adesea de un buget comun sau, cel puțin, de un buget total limitat.
Prin urmare, diferite divizii concurează pentru aceleași resurse financiare.
Cauzele tipice ale optimizărilor limitate la nivel local sunt:
- Bugete de investiții separate: capitalul este distribuit în cadrul fiecărui sector de activitate, fără a se analiza în ansamblu toate alternativele de investiții.
- Indicatori de performanță diferiți: departamentele urmăresc obiective individuale care nu se aliniază pe deplin cu obiectivul general al companiei.
- Decizii istorice: se acordă prioritate continuării proiectelor deja aprobate, deși alte combinații ar putea fi mai atractive din punct de vedere economic.
- Conflicte de resurse: mai multe proiecte necesită aceleași capacități de personal sau tehnice.
- Analiză limitată a variantelor: organismele de conducere compară doar un număr redus de scenarii pregătite.
Acești factori pot duce la situația în care o organizație își optimizează cu succes departamentele individuale, fără a atinge însă cel mai bun rezultat global posibil.
Compania își optimizează componentele – dar nu neapărat cea mai bună combinație a acestora din punct de vedere economic.
3. Spațiul decizional invizibil: De ce 2^N schimbă logica de management
De îndată ce mai multe proiecte sunt disponibile simultan pentru selecție, se creează un spațiu decizional combinatoric.
Într-un model binar simplificat, fiecare proiect poate fi fie implementat, fie neimplementat.
În cazul a N proiecte care pot fi selectate independent, rezultă, teoretic, 2^N combinații posibile de proiecte.
Numărul crește exponențial:
- 7 proiecte: 2^7 = 128 de combinații
- 10 proiecte: 2^10 = 1.024 de combinații
- 20 de proiecte: 2^20 = 1.048.576 de combinații
- 30 de proiecte: 2^30 = 1.073.741.824 de combinații
- 40 de proiecte: 2^40 = 1.099.511.627.776 de combinații
- 50 de proiecte: 2^50 = 1.125.899.906.842.624 de combinații
- 100 de proiecte: 2^100 = aproximativ 1,27 × 10^30 combinații
Astfel, pentru 50 de proiecte de investiții planificate, există aproximativ 1,126 biliarde de combinații de proiecte posibile din punct de vedere teoretic.
Nu toate combinațiile sunt permise din cauza limitelor bugetare, a restricțiilor de resurse sau a dependențelor dintre proiecte.
Cu toate acestea, această ordine de mărime ilustrează motivul pentru care procesele clasice de management pot lua în considerare doar o parte limitată a spațiului matematic de decizie.
Un consiliu de administrație poate evalua 50 de proiecte individual.
Cu toate acestea, nu poate compara în întregime mai mult de un bilion de combinații de proiecte între ele.
Adevărata provocare nu constă în înțelegerea proiectelor individuale. Ea constă în determinarea celei mai bune soluții permise din punct de vedere economic dintre combinațiile posibile ale acestor proiecte.
4. De ce discuțiile și atelierele de management nu garantează o optimizare globală
Organismele de management sunt indispensabile pentru a defini obiectivele strategice, pentru a evalua ipotezele economice și pentru a-și asuma responsabilitatea pentru decizii.
Totuși, acestea nu sunt algoritmi matematici de optimizare.
În practică, se compară adesea câteva scenarii pregătite în prealabil.
De exemplu:
- Un scenariu de bază cu bugetul de investiții planificat inițial
- Un scenariu conservator cu cheltuieli reduse
- Un scenariu de creștere cu investiții suplimentare
- Un scenariu strategic cu proiecte preferate
Aceste variante pot fi elaborate cu atenție și pot fi plauzibile din punct de vedere economic.
Cu toate acestea, ele reprezintă adesea doar o mică parte din întregul spațiu matematic de decizie.
O alegere între patru scenarii pregătite nu răspunde automat la întrebarea dacă, dintre milioane de alte combinații, există o soluție economică mai bună.
Cea mai bună variantă discutată nu este neapărat cea mai bună combinație de proiecte posibilă din punct de vedere matematic.
Tocmai de aceea, discuția strategică ar trebui completată cu metode matematice adecvate de optimizare.
5. Un exemplu de calcul: de ce cea mai bună investiție individuală nu duce la cel mai bun portofoliu
O întreprindere dispune de un buget de investiții de 10 milioane de euro.
Sunt trei proiecte dintre care se poate alege.
| Proiect | CAPEX | Contribuție netă la valoare |
|---|---|---|
| Proiectul A – Instalație de producție | 7 milioane € | 4 milioane € |
| Proiectul B – Automatizare | 5 milioane € | 3 milioane de euro |
| Proiectul C – Eficiență energetică | 5 milioane de euro | 3 milioane de euro |
Proiectul A are cea mai mare contribuție netă individuală.
Dacă se alege acest proiect, rămân 3 milioane de euro în buget.
Această sumă nu este suficientă pentru a implementa suplimentar unul dintre celelalte proiecte.
Valoarea netă totală generată este, prin urmare, de 4 milioane de euro.
O analiză matematică a combinațiilor posibile de proiecte indică însă o alternativă mai avantajoasă din punct de vedere economic.
Proiectele B și C necesită împreună 10 milioane de euro și generează o contribuție netă combinată la valoare de 6 milioane de euro.
Presupunând că proiectele sunt independente și fără alte restricții, B + C reprezintă combinația optimă pentru maximizarea contribuției nete la valoare.
Portofoliul optimizat generează o contribuție netă la valoare cu 50 % mai mare față de selecția inițială.
Compania nu are nevoie de capital de investiții suplimentar pentru aceasta.
Trebuie doar să aleagă o altă combinație dintre proiectele sale existente.
Acest exemplu ilustrează o decizie suboptimă privind portofoliul. Dacă selecția inițială reprezintă sau nu un optim local în sensul matematic strict depinde de definiția modificărilor admise ale vecinătății.
Concluzia esențială rămâne: cea mai bună investiție individuală din punct de vedere economic nu face neapărat parte din cea mai bună combinație de proiecte din punct de vedere economic.
6. De ce optimele locale pot fi atât de stabile din punct de vedere matematic
Optimele locale apar adesea prin procese de îmbunătățire treptată.
Un algoritm sau un proces de management pornește de la o soluție existentă și încearcă să o îmbunătățească prin modificări minore.
De exemplu, un proiect este eliminat din portofoliu și înlocuit cu altul.
Dacă contribuția economică totală se îmbunătățește, noua combinație este adoptată.
Acest proces poate fi repetat până când nu se mai găsește nicio îmbunătățire în vecinătatea analizată.
Rezultatul este atunci un optim local.
O soluție semnificativ mai bună poate exista însă în afara acestei vecinătăți.
Pentru a o atinge, ar putea fi necesar ca mai multe proiecte să fie înlocuite simultan.
Anumite etape intermediare ar putea duce inițial la rezultate mai slabe.
O procedură simplă de căutare locală nu ar efectua, în anumite circumstanțe, astfel de modificări.
În cadrul organizațiilor poate apărea un efect similar.
O divizie își îmbunătățește treptat planificarea investițiilor existente, fără a analiza distribuții de capital fundamental diferite.
Astfel, poate apărea o combinație de proiecte stabilă și plauzibilă din punct de vedere economic, deși alte portofolii ar permite o contribuție totală mai mare.
Prin urmare, stabilitatea unei soluții existente nu constituie o dovadă a optimității sale globale.
7. Optimizarea globală: cea mai bună soluție în cadrul întregului spațiu de decizie admis
Optimizarea globală urmărește determinarea celei mai bune soluții pentru o funcție-țintă definită, în cadrul întregului spațiu decizional admis.
În cazul alocării strategice a capitalului, această funcție țintă poate fi, de exemplu, maximizarea contribuției nete a valorii așteptate.
Optimizarea matematică ia în considerare alternativele de investiții disponibile și restricțiile definite.
Restricțiile tipice sunt:
- Bugetul maxim de investiții
- Resurse umane disponibile
- Limitele capacității tehnice
- Dependențele proiectului
- Termenele limită
- Cerințe strategice minime
- Obligații de reglementare
Algoritmii de optimizare adecvați explorează spațiul matematic al soluțiilor și caută o combinație de proiecte care să îndeplinească cât mai bine funcția obiectiv.
În acest scop pot fi utilizate diverse metode:
- Optimizarea cu numere întregi și mixtă-cu numere întregi
- Metoda „Branch-and-Bound”
- Programarea dinamică
- Metaheuristici
- Metode cu porniri multiple și strategii de căutare combinate
- Metode de evaluare și căutare bazate pe IA
Unele dintre aceste metode pot demonstra matematic existența unui optim global în condiții adecvate.
Altele furnizează soluții aproximativ optime, fără a oferi o dovadă completă a optimității.
Un calcul individual complet al tuturor celor 2^N combinații nu este, în principiu, necesar pentru a optimiza matematic spații decizionale de mari dimensiuni.
Mai multe detalii sunt prezentate în articolul „Noua metodă de calcul bazată pe IA în gestionarea portofoliului de proiecte pentru optimizarea CAPEX”.
8. De ce Excel, modelele de scor și matricile de prioritizare nu garantează o optimitate globală
Excel, modelele de scor și matricile de prioritizare sunt instrumente consacrate în planificarea strategică a investițiilor.
Acestea permit o evaluare structurată a proiectelor individuale și elaborarea de scenarii economice.
Limitele lor devin evidente mai ales atunci când ierarhizarea proiectelor individuale este echivalată cu o selecție matematic optimă a portofoliului.
Excel: evaluările individuale nu reprezintă încă o optimizare a portofoliului
Excel este excelent pentru calcularea analizelor de rentabilitate, a randamentelor investițiilor și a scenariilor de investiții.
Cu ajutorul funcțiilor Solver adecvate, pot fi rezolvate și probleme de optimizare matematică.
O simplă listă Excel, în care proiectele sunt sortate după ROI sau valoarea actualizată netă, nu ia însă în considerare automat toate combinațiile de proiecte posibile.
În cazul unor spații decizionale combinatorii de mari dimensiuni, pot fi necesare sau mai eficiente proceduri de optimizare specializate.
Modele de scor: cel mai bun clasament nu reprezintă cel mai bun portofoliu
Modelele de punctare evaluează proiectele pe baza unor criterii definite.
Proiectele cu cele mai mari scoruri sunt implementate în mod preferențial.
Această procedură asigură transparența în ceea ce privește prioritățile individuale.
Totuși, aceasta nu garantează că combinația selectată va genera cea mai mare contribuție economică sau strategică globală.
Matrici de prioritizare: simplificare în locul optimizării complete
Matricile de prioritizare ajută la clasificarea proiectelor pe baza unor criterii precum impactul, efortul necesar, urgența sau importanța strategică.
Acestea sunt utile pentru a prezenta informații complexe într-un mod ușor de înțeles.
Totuși, aceasta nu duce automat la o combinație optimă din punct de vedere matematic.
Prin urmare, întrebarea decisivă este: evaluăm proiectele individuale – sau calculăm cea mai bună combinație din punct de vedere economic dintre toate proiectele disponibile?
9. StratePlan: Optimizarea matematică a portofoliului în locul analizei limitate a variantelor
StratePlan a fost dezvoltat pentru a optimiza matematic portofoliile complexe de investiții și proiecte.
Tehnologia combină metode din domeniul cercetării operaționale cu abordări bazate pe inteligență artificială pentru analiza eficientă a spațiilor decizionale combinatorii de mari dimensiuni.
Pentru un model de optimizare economică de bază, sunt necesare inițial doar trei date pentru fiecare proiect:
- ID-ul proiectului: identificarea unică a proiectului
- Cheltuieli: cheltuieli sau investiții planificate
- Venituri: venituri preconizate sau beneficii economice
În plus, se definește bugetul de investiții disponibil.
Datele proiectului pot fi preluate, de exemplu, din planurile de investiții existente în Excel.
StratePlan analizează posibile combinații de proiecte și calculează un portofoliu în conformitate cu funcția țintă selectată.
În cazul opțiunii „Maximize Net Contribution”, accentul se pune pe maximizarea contribuției nete totale așteptate.
ROI-ul portofoliului poate fi prezentat suplimentar ca indicator economic.
Modelele avansate pot lua în considerare restricții și parametri de evaluare suplimentari:
- Dependențe între proiecte
- Ponderi strategice
- Limite de resurse și capacități
- Bugete de investiții pe mai mulți ani
- Termenele limită
- Criterii de risc și de sustenabilitate
Rezultatul nu este o simplă clasificare a proiectelor individuale, ci o combinație de proiecte calculată matematic în cadrul condițiilor-cadru definite.
StratePlan completează astfel procesul de luare a deciziilor strategice cu un nivel de optimizare matematică.
10. În direct la ședința consiliului de administrație: Care combinație de proiecte este de fapt cea mai bună?
Optimizarea matematică a portofoliului devine deosebit de valoroasă atunci când este integrată direct în deciziile strategice de management.
Să ne imaginăm un grup industrial cu 100 de proiecte CAPEX planificate.
Suma tuturor cererilor de investiții depășește bugetul disponibil.
Mai multe divizii și-au stabilit deja prioritățile pentru proiecte și le-au evaluat din punct de vedere economic.
Consiliul de administrație dorește acum să afle care combinație a tuturor proiectelor generează cea mai mare contribuție netă la valoare preconizată.
Scenariul A: Optimizare la nivel de grup
Directorul financiar întreabă:
„Ce se schimbă dacă nu mai optimizăm fiecare divizie în parte, ci analizăm toate proiectele de investiții în ansamblu?”
Proiectele sunt modelate într-un portofoliu comun.
StratePlan calculează o combinație optimizată, ținând cont de limita bugetară definită.
Compararea cu planificarea anterioară poate arăta dacă o altă distribuție a capitalului permite o contribuție economică totală mai mare.
Scenariul B: Luarea în considerare obligatorie a proiectelor strategice
CEO-ul întreabă:
„La ce contribuție economică am putea renunța dacă anumite proiecte trebuie implementate în mod obligatoriu, indiferent de rentabilitatea lor individuală?”
Proiectele respective sunt luate în considerare ca restricții obligatorii.
Portofoliul este recalculat.
Comparația arată ce impact are această cerință asupra contribuției nete la valoare preconizate.
Scenariul C: Reducerea bugetului
Directorul financiar dorește să afle:
„Ce combinație de proiecte ar trebui să alegem dacă trebuie să reducem bugetul CAPEX cu 20 %?”
Restricția bugetară este ajustată.
StratePlan calculează o nouă combinație de proiecte.
Conducerea poate înțelege ce măsuri vor fi eliminate și cum se modifică contribuția netă la valoare preconizată.
Scenariul D: Capital de investiții suplimentar
Un alt membru al consiliului de administrație întreabă:
„Câtă contribuție economică suplimentară am putea obține dacă am investi încă 10 milioane de euro?”
Bugetul este majorat și se efectuează o nouă optimizare.
Rezultatele permit o comparație între capitalul suplimentar investit și contribuția la valoare preconizată.
Scenariul E: Modificarea ponderilor strategice
Consiliul de administrație pune întrebarea:
„Cum se modifică portofoliul dacă acordăm o pondere mai mare eficienței energetice, digitalizării sau anumitor domenii de creștere?”
Parametrii corespunzători sunt ajustați.
Portofoliul este recalculat și comparat cu scenariile anterioare.
Modificarea obiectivelor strategice. Recalcularea portofoliului. Compararea impactului economic. Luarea unor decizii mai bine fundamentate.
Astfel, chiar și deciziile care se abat de la o optimizare pur economică pot fi luate în mod conștient și transparent.
11. Costurile de oportunitate: Cât de departe se află portofoliul nostru de nivelul optim?
Fiecare decizie de investiție blochează capital și resurse.
Acest capital nu mai este disponibil ulterior pentru alte proiecte.
Astfel apar costurile de oportunitate.
Acestea descriu beneficiul pierdut al celei mai bune alternative care nu a fost aleasă.
Optimizarea matematică a portofoliului permite compararea portofoliului de investiții planificat inițial cu o combinație optimizată de proiecte.
În acest context, pot fi comparate, printre altele, următoarele indicatori:
- Nevoia totală de investiții
- Contribuția netă la valoare preconizată
- ROI-ul portofoliului
- Proiecte selectate și neselectate
- Marjele bugetare rămase
- Diferențe economice între portofoliile alternative
Diferența dintre rezultatele modelate arată care este potențialul de îmbunătățire economică în cadrul ipotezelor de bază.
Dacă se demonstrează matematic existența unui optim global, distanța dintre o combinație de proiecte aleasă și acest optim poate fi determinată cu exactitate în cadrul modelului.
În cazul soluțiilor aproximativ optime, se prezintă mai întâi diferența față de cea mai bună soluție găsită.
Valoarea adăugată decisivă constă în evidențierea eventualelor dezavantaje economice ale unui plan de investiții existent încă înainte de angajarea capitalului.
12. Analiza de sensibilitate: Cât de robust este optimul global?
Deciziile de investiții se bazează pe ipoteze privind evoluțiile economice viitoare.
Costurile proiectelor pot crește. Previziunile privind veniturile pot scădea. Resursele pot deveni mai limitate. Prioritățile strategice se pot schimba.
De aceea, este recomandabil să nu se efectueze doar o singură optimizare a portofoliului.
Prin intermediul analizelor de sensibilitate pot fi examinate diferite scenarii economice.
Întrebările tipice sunt:
- Ce proiecte rămân parte integrantă a portofoliului chiar și în cazul unui buget redus?
- Cum se modifică combinația optimă de proiecte în cazul creșterii costurilor de investiție?
- Ce măsuri sunt deosebit de sensibile la scăderea veniturilor preconizate?
- Cum se modifică portofoliul în cazul unor restricții suplimentare privind resursele?
- Ce proiecte rămân atractive din punct de vedere economic în diferite scenarii?
Aceste analize pot arăta cât de stabilă rămâne o combinație de proiecte calculată în condițiile unor ipoteze modificate.
Prin urmare, o decizie fundamentată strategic ia în considerare nu doar cel mai bun rezultat în cadrul unei singure ipoteze, ci și efectele unor posibile schimbări.
13. Referință practică: Zona Klybeck din Basel – randament al capitalului cu aproximativ 63 % mai mare
Potențialul economic pe care îl poate evidenția optimizarea matematică a portofoliului este ilustrat de referința StratePlan privind zona Klybeck din Basel.
În cadrul optimizării portofoliului pentru Central Real Estate AG și Swiss Life AG, au fost analizate matematic alternativele existente de investiții și proiecte.
Rezultatul modelat:
- Randamentul inițial al capitalului: 7,0 %
- Randamentul optimizat al capitalului: 11,4 %
- Îmbunătățirea relativă a randamentului: aproximativ 63 %
- Contribuție economică suplimentară modelată: aproximativ 30 de milioane CHF
Îmbunătățirea a fost modelată printr-o combinație modificată a alternativelor de investiții existente, la un buget identic.
Aceste rezultate specifice proiectului nu reprezintă o garanție generală a randamentului.
Concluzia principală: o combinație mai bună a alternativelor de investiții existente poate permite o contribuție economică totală semnificativ mai mare – fără un buget suplimentar de investiții.
14. Unde optimizările locale limitează de multe ori potențialul economic
Riscul unei optimizări izolate a unor măsuri individuale există în numeroase domenii de aplicare economice și publice.
Industria și planificarea CAPEX
Instalațiile de producție, proiectele de automatizare, extinderile de capacitate și investițiile în locații concurează pentru bugetele comune de investiții.
Optimizarea izolată a unor fabrici sau divizii individuale poate împiedica o alocare a capitalului mai eficientă din punct de vedere economic la nivel transversal.
Digitalizarea și transformarea prin IA
Companiile identifică adesea numeroase proiecte potențiale de IA și digitalizare.
O simplă prioritizare a cazurilor de utilizare individuale nu indică automat care combinație generează cea mai mare contribuție economică globală.
Imobiliare și proprietăți imobiliare
Dezvoltarea de proiecte, reabilitările, modernizările și investițiile în locații pot fi analizate în cadrul unui buget comun de capital.
Selectarea proiectelor individuale influențează posibilitățile de finanțare ale întregului portofoliu imobiliar.
Energie și infrastructură
Proiectele energetice, investițiile în rețele, măsurile de eficiență energetică și modernizările infrastructurii necesită adesea angajamente de capital pe termen lung.
Optimizarea matematică a portofoliului poate ajuta la compararea diferitelor combinații de investiții în condițiile restricțiilor economice și tehnice.
Municipalități și bugete publice
Orașele și comunele trebuie să finanțeze numeroase proiecte de investiții în cadrul unor resurse bugetare limitate.
Școlile, drumurile, clădirile administrative, infrastructura și instituțiile sociale concurează pentru aceleași resurse publice.
Stabilirea priorităților în mod izolat pentru fiecare domeniu de activitate nu duce automat la combinația de măsuri cu cel mai mare beneficiu social global definit.
Optimizarea matematică poate analiza diferite combinații de proiecte, ținând cont de limitele bugetare, de sarcinile obligatorii și de obiectivele politice de impact.
Numitorul comun al tuturor cazurilor de aplicare este întrebarea dacă optimizarea măsurilor individuale conduce într-adevăr la cea mai bună soluție globală posibilă.
15. Simularea bugetului și optimizarea simultană a portofoliului: depășirea optimelor locale în sectorul public
Problema optimizării locale devine deosebit de evidentă în planificarea bugetelor de investiții publice.
Departamentele municipale dispun adesea de liste proprii de proiecte și de priorități.
Inspecția școlară acordă prioritate investițiilor în educație. Direcția de lucrări publice evaluează măsurile de infrastructură. Alte departamente planifică proiecte de digitalizare, energetice sau imobiliare.
Fiecare dintre aceste priorități poate fi justificată în cadrul domeniului de responsabilitate respectiv.
Întrebarea decisivă este însă:
Care combinație a tuturor proiectelor municipale generează, în cadrul bugetului disponibil, cel mai mare beneficiu economic sau social global definit?
Un exemplu simplificat:
Un oraș dispune de un buget de investiții de 81 de milioane de euro.
În același timp, sunt disponibile 50 de proiecte cu o necesitate totală de investiții de 220 de milioane de euro.
În cazul a 50 de decizii binare privind proiectele, teoretic rezultă 2^50 = 1.125.899.906.842.624 de combinații posibile.
O optimizare matematică a portofoliului poate analiza diferite combinații admisibile de proiecte în cadrul restricțiilor definite privind bugetul și impactul.
Printr-o simulare bugetară simultană, pot fi luate în considerare diferite condiții financiare generale.
De exemplu:
- Care combinație de proiecte generează cel mai mare beneficiu total modelat, având la dispoziție un buget de 81 de milioane de euro?
- Cum se modifică portofoliul în cazul unei reduceri a bugetului?
- Ce măsuri suplimentare ar putea fi implementate în cazul unor venituri mai mari?
- Cum influențează proiectele politice obligatorii rezultatul?
- Ce efecte au ponderile diferite acordate educației, infrastructurii sau protecției climei?
Calitatea rezultatelor depinde de datele utilizate și de definirea indicatorilor economici sau sociali.
Combinarea simulării bugetare cu optimizarea matematică a portofoliului poate ajuta la transformarea priorităților specifice fiecărui domeniu într-o bază decizională cuprinzătoare și transparentă.
16. De la Business Intelligence la Decision Intelligence: optimizarea calității deciziei în sine
Multe întreprinderi dispun deja de sisteme performante pentru analiza și gestionarea proceselor lor de afaceri.
Sistemele ERP documentează resursele și procesele economice.
Soluțiile de Business Intelligence vizualizează indicatorii-cheie și evoluțiile.
Sistemele de control analizează abaterile bugetare și rezultatele economice.
Aceste sisteme răspund la întrebări importante:
Ce s-a întâmplat? Cum evoluează indicatorii noștri cheie de performanță (KPI)? Care proiecte se încadrează în buget?
Decision Intelligence extinde această perspectivă prin sprijinul matematic acordat deciziilor viitoare.
Ce combinație de proiecte ar trebui să alegem? Ce restricții limitează potențialul nostru de a genera valoare? Ce alternative generează un rezultat global mai bun?
StratePlan completează procesele existente de planificare și control cu un nivel de optimizare matematică.
Datele necesare privind proiectele pot fi furnizate inițial prin intermediul unor tabele simple în Excel.
Progresul strategic constă nu doar în măsurarea rezultatelor deciziilor deja luate, ci și în îmbunătățirea matematică a selecției și combinării proiectelor în sine.
17. Concluzie: Optimul global este o chestiune legată de întregul spațiu decizional
Organizațiile iau zilnic decizii raționale din punct de vedere economic.
Acestea evaluează proiecte, optimizează procese, prioritizează investițiile și alocă resurse.
Totuși, o soluție optimă la nivel local nu este neapărat optimă la nivel global.
Atunci când numeroase proiecte concurează simultan pentru bugete și resurse limitate, se creează un spațiu decizional combinatoric.
Chiar și în cazul a 50 de proiecte, există mai mult de un biliard de combinații posibile din punct de vedere teoretic.
Prin urmare, evaluarea izolată a proiectelor individuale nu răspunde automat la întrebarea privind cea mai bună soluție globală din punct de vedere economic.
Optimizarea matematică a portofoliului permite analizarea sistematică a diferitelor combinații de proiecte și compararea impactului lor economic.
StratePlan combină în acest scop metode din domeniul cercetării operaționale cu abordări bazate pe inteligența artificială.
Astfel, întreprinderile, consiliile de administrație și factorii de decizie din sectorul public pot calcula portofolii alternative, analiza scenarii strategice și identifica potențialul economic sau social neexploatat.
Întrebarea decisivă nu este: „Am optimizat cu succes proiectele noastre de investiții?”
Ci: Am selectat cea mai bună combinație din punct de vedere economic a proiectelor noastre de investiții?
Tocmai aici începe trecerea de la optimizarea locală la optimizarea matematică a portofoliului.
StratePlan – Nu doar optimizarea proiectelor individuale. Calcularea celei mai bune combinații.
Întrebări frecvente – Înțelegerea optimului local și a optimului global
Ce înseamnă „optimum” în matematică?
Un optim reprezintă o soluție care, în cadrul unui spațiu decizional definit, maximizează sau minimizează o anumită valoare țintă.
În cazul unei sarcini de maximizare, se caută cea mai mare valoare posibilă.
În cazul unei sarcini de minimizare, se caută cea mai mică valoare posibilă.
Care este diferența dintre „optimum” și „optima”?
„Optimum” este forma de singular, iar „optima” este forma de plural.
În optimizarea matematică pot exista mai multe optime locale.
De asemenea, mai multe soluții diferite pot atinge aceeași valoare țintă optimă la nivel global.
Ce este un optim local?
Un optim local este o soluție care, în cadrul unei vecinătăți definite, nu poate fi îmbunătățită printr-o modificare admisibilă.
Cu toate acestea, în afara acestei vecinătăți pot exista soluții mai bune.
Ce este un optim global?
Un optim global este o soluție care atinge cea mai bună valoare a funcției obiectiv definite în cadrul întregului spațiu de decizie admisibil.
În cazul unei sarcini de maximizare, nicio altă soluție admisibilă nu are o valoare mai mare a funcției obiectiv.
De ce se opresc adesea companiile la soluții locale?
Deoarece deciziile de investiții sunt adesea luate în cadrul unor divizii de afaceri, departamente sau scenarii prestabilite.
Astfel, nu sunt luate în considerare automat toate combinațiile de proiecte relevante din punct de vedere economic.
De ce cea mai bună investiție individuală nu face automat parte din cel mai bun portofoliu?
Deoarece proiectele concurează pentru bugete și resurse comune.
Un proiect individual atractiv din punct de vedere economic poate necesita atât de mult capital încât mai multe alte proiecte cu o valoare netă combinată mai mare nu mai pot fi finanțate.
Ce înseamnă 2^N în optimizarea portofoliului?
2^N descrie numărul de combinații teoretic posibile în cazul a N decizii binare independente privind proiectele.
Fiecare proiect poate fi selectat sau neselectat.
În cazul a 20 de proiecte, rezultă 2^20 = 1.048.576 de combinații posibile.
În cazul a 50 de proiecte, numărul acestora este de 2^50 = 1.125.899.906.842.624.
Trebuie calculate individual toate cele 2^N combinații?
Nu.
Metodele moderne de optimizare matematică pot analiza eficient spații decizionale extinse, fără a evalua complet, una câte una, fiecare combinație teoretic posibilă.
Metodele adecvate depind de structura matematică a problemei și de condițiile de restricție definite.
Poate IA să calculeze optimul global?
Cu ajutorul unor modele matematice și metode de optimizare adecvate, se poate calcula și demonstra un optim global.
În cazul problemelor deosebit de complexe, pot fi utilizate și soluții aproximativ optime.
Constatarea privind calitatea soluției depinde de metoda utilizată și de o eventuală dovadă de optimalitate.
Poate Excel să rezolve probleme de optimizare globală?
Da. Excel poate procesa sarcini de optimizare matematică cu ajutorul funcțiilor Solver adecvate.
Cu toate acestea, în cazul unor spații de decizie combinatorice extinse și al unor restricții complexe, metodele de optimizare specializate pot fi necesare sau mai eficiente.
De ce date are nevoie StratePlan pentru o primă optimizare?
Pentru un model de optimizare economică de bază sunt necesare inițial trei informații pentru fiecare proiect:
- ID-ul proiectului
- Cheltuieli – cheltuieli planificate
- Venituri – venituri preconizate sau fluxuri economice de întoarcere
În plus, se stabilește bugetul de investiții disponibil.
Modelele mai complexe pot lua în considerare și alte restricții și parametri de evaluare.
Ce înseamnă „Maximize Net Contribution”?
„Maximize Net Contribution” se referă la maximizarea contribuției nete totale așteptate a unui portofoliu de proiecte în cadrul unor restricții definite.
ROI-ul portofoliului poate fi prezentat suplimentar ca indicator economic.
Maximizarea contribuției nete absolute la valoare și maximizarea ROI-ului portofoliului sunt obiective matematice diferite.
Poate StratePlan să evidențieze diferențele economice dintre soluțiile locale și cele globale?
Prin compararea unei combinații existente de proiecte cu o alternativă optimizată, se poate calcula diferența dintre contribuțiile nete la valoare preconizate.
Această diferență ilustrează potențialul de îmbunătățire economică modelat în baza ipotezelor de plecare.
O diferență exactă față de optimul global presupune ca acesta să fi fost demonstrat matematic.
Este optimul global întotdeauna decizia corectă de management?
Nu neapărat.
O soluție optimă din punct de vedere matematic se referă întotdeauna la funcția țintă definită și la restricțiile luate în considerare.
Cerințele strategice, de reglementare sau sociale pot impune condiții suplimentare.
Optimizarea matematică ajută la evidențierea transparentă a efectelor acestor cerințe.
Pentru ce organizații este optimizarea globală a portofoliului deosebit de relevantă?
Este deosebit de relevantă pentru organizațiile cu numeroase proiecte de investiții concurente și resurse limitate.
Domeniile tipice de aplicare sunt industria, planificarea CAPEX, digitalizarea, cazurile de utilizare a IA, sectorul imobiliar, energia, infrastructura și planificarea bugetului local.
Care este cea mai importantă concluzie pentru directorii generali, directorii financiari și factorii de decizie din sectorul public?
Cea mai bună decizie individuală din punct de vedere economic nu duce automat la cea mai bună soluție globală.
Optimizarea matematică a portofoliului permite analizarea sistematică a combinațiilor alternative de proiecte și îmbunătățirea alocării capitalului la nivelul întregii organizații.
Întrebarea decisivă este: optimizăm proiectele individuale – sau optimizăm selecția proiectelor noastre?
Cunoașteți optimul global al portofoliului dvs. de investiții?
Aflați care combinație dintre proiectele de investiții planificate poate genera cea mai mare contribuție netă așteptată în cadrul bugetului disponibil.
Comparați planificarea proiectelor dvs. actuală cu scenarii de investiții optimizate matematic și analizați dacă o altă combinație a proiectelor existente permite o contribuție economică totală mai mare.
Puteți optimiza gratuit până la 15 proiecte.