Cazurile de utilizare cu ROI ridicat sunt calculate de IA – de ce succesul economic nu se bazează pe intuiție

Rezumat executiv: Un ROI ridicat se obține prin optimizarea matematică a portofoliului

Cât potențial economic suplimentar se ascunde în proiectele dvs. de investiții existente, în măsurile de digitalizare și în cazurile de utilizare strategice – fără a fi nevoie să vă măriți bugetul?

Companiile investesc sume considerabile în digitalizare, automatizare, inteligență artificială, instalații de producție, optimizarea proceselor și transformarea strategică.

Aproape fiecare dintre aceste investiții este evaluată pe baza unor indicatori economici. Rentabilitatea investiției (ROI), perioada de amortizare, necesarul de capital și valoarea adăugată preconizată fac parte din repertoriul standard al managementului profesional al întreprinderilor.

Totuși, o întrebare decisivă rămâne adesea fără răspuns:

Care combinație a tuturor cazurilor de utilizare planificate generează cea mai mare contribuție economică totală în cadrul bugetului disponibil?

În practică, cazurile de utilizare sunt adesea evaluate individual, ierarhizate în cadrul atelierelor de lucru sau sortate în funcție de randamentul preconizat.

Rezultatul poate fi plauzibil. Totuși, acesta nu reprezintă neapărat cel mai bun portofoliu global din punct de vedere economic.

Tocmai aici intervine StratePlan.

Tehnologia combină metodele matematice de optimizare din domeniul cercetării operaționale cu abordări bazate pe inteligența artificială, pentru a analiza sistematic spații decizionale combinatorice de mari dimensiuni.

Obiectivul nu este identificarea celui mai atractiv caz de utilizare individual, ci calcularea celei mai bune combinații din punct de vedere economic dintre toate alternativele de investiții disponibile.

1. Neînțelegerea din spatele calculelor clasice ale ROI-ului

Rata de rentabilitate a investiției (ROI) este unul dintre cei mai importanți indicatori pentru evaluarea măsurilor economice.

Acesta descrie raportul dintre rezultatul economic obținut sau preconizat și capitalul investit în acest scop.

O formulă simplificată de calcul al ROI este:

ROI = (venit − costuri de investiție) / costuri de investiție × 100

Definiția exactă poate varia în funcție de întreprindere și de cazul concret.

Acest indicator ajută la evaluarea economică a investițiilor individuale.

Tocmai aici apare însă o problemă adesea subestimată:

un caz de utilizare cu un ROI individual ridicat nu trebuie neapărat să facă parte din cel mai rentabil portofoliu global.

Motivul constă în interacțiunile dintre diferite măsuri.

Cazurile de utilizare concurează pentru bugetele de investiții, resursele umane, capacitățile tehnice și timpul disponibil.

Alegerea unui proiect poate împiedica implementarea simultană a mai multor alte proiecte.

De aceea, nu este suficient să ordonăm investițiile exclusiv în funcție de ROI-ul lor individual.

Întrebarea decisivă pentru management este: Care combinație dintre cazurile noastre de utilizare generează cea mai mare contribuție economică totală cu capitalul disponibil?

2. Un ROI ridicat este o decizie de portofoliu – nu o competiție între proiecte individuale

Un exemplu simplu ilustrează diferența dintre cel mai mare randament individual și cea mai bună combinație de proiecte din punct de vedere economic.

O companie dispune de un buget de investiții de 10 milioane de euro.

Există trei scenarii de utilizare dintre care se poate alege:

Cazul de utilizare A are cel mai mare ROI individual, de 100 %.

Dacă se implementează exclusiv acest caz de utilizare, valoarea netă adăugată este de 4 milioane de euro, la o investiție de capital de 4 milioane de euro.

În schimb, dacă scenariile de utilizare B și C sunt implementate împreună, se utilizează întregul buget de investiții de 10 milioane de euro.

Valoarea netă adăugată combinată se ridică la 8 milioane de euro.

Portofoliul format din B și C generează astfel o contribuție netă la valoare de două ori mai mare, deși ambele proiecte au, luate separat, un ROI mai mic.

Cu toate acestea, ROI-ul portofoliului format din B și C este de 80 %, fiind astfel mai mic decât ROI-ul individual al proiectului A.

Acest exemplu ilustrează o distincție importantă:

ROI-ul maxim al portofoliului și contribuția netă maximă la valoare nu reprezintă aceeași funcție țintă.

Conducerea trebuie să stabilească, înainte de calcul, care este indicatorul țintă care trebuie optimizat.

Pentru alocarea strategică a capitalului, maximizarea contribuției nete totale la valoare în cadrul unui buget limitat poate fi deosebit de relevantă.

3. Spațiul decizional invizibil din spatele cazurilor de utilizare cu ROI ridicat

De îndată ce mai multe cazuri de utilizare sunt disponibile simultan, se creează un spațiu decizional combinatoric.

Într-un model binar simplificat, fiecare caz de utilizare poate fi fie implementat, fie neimplementat.

În cazul a N cazuri de utilizare selectabile independent, rezultă teoretic 2^N combinații posibile.

• 7 cazuri de utilizare: 2^7 = 128 de combinații
• 10 cazuri de utilizare: 2^10 = 1.024 de combinații
• 20 de cazuri de utilizare: 2^20 = 1.048.576 de combinații
• 30 de cazuri de utilizare: 2^30 = 1.073.741.824 de combinații
• 40 de cazuri de utilizare: 2^40 = 1.099.511.627.776 de combinații
• 50 de cazuri de utilizare: 2^50 = 1.125.899.906.842.624 de combinații
• 100 de cazuri de utilizare: 2^100 = aproximativ 1,27 × 10^30 combinații

Un portofoliu cu 50 de cazuri de utilizare are, astfel, un spațiu teoretic de decizie de aproximativ 1,126 biliarde de combinații posibile.

Nu toate aceste combinații sunt admisibile din cauza restricțiilor bugetare, a limitărilor de resurse sau a dependențelor dintre proiecte.

Cu toate acestea, această magnitudine ilustrează motivul pentru care atelierele clasice și procedurile manuale de prioritizare pot acoperi doar o parte limitată a deciziilor posibile.

Provocarea nu constă în evaluarea celor 50 de cazuri de utilizare. Ea constă în determinarea, dintre combinațiile posibile ale acestor 50 de cazuri de utilizare, a celui mai bun portofoliu admisibil din punct de vedere economic.

4. De ce un clasament al ROI-ului nu duce automat la cel mai bun rezultat

În procesele clasice de investiții, cazurile de utilizare sunt adesea prioritizate în funcție de randamentul așteptat.

Proiectele cu cel mai mare ROI se află în fruntea listei și sunt implementate în mod preferențial.

Această abordare este simplă și ușor de înțeles.

Totuși, aceasta nu ține cont în mod automat de distribuția optimă a capitalului de investiții disponibil.

În acest context, apar foarte frecvent trei probleme structurale.

În primul rând: concurența pentru buget

Un singur caz de utilizare poate consuma o parte semnificativă din bugetul de investiții.

Astfel, mai multe alte măsuri atractive din punct de vedere economic nu mai pot fi puse în aplicare.

În al doilea rând: dependențele dintre proiecte

Anumite cazuri de utilizare pot fi interdependente.

De exemplu, o optimizare a producției bazată pe IA poate fi implementată în mod eficient numai după ce a fost creată o anumită infrastructură de date.

O evaluare izolată a rentabilității investiției (ROI) nu reflectă automat astfel de corelații.

În al treilea rând: restricțiile de resurse

Chiar și în cazul în care este disponibil capital suficient, capacitățile de personal sau tehnice pot limita implementarea simultană a mai multor măsuri.

Prin urmare, cel mai bun portofoliu din punct de vedere economic trebuie să fie nu numai finanțabil, ci și implementabil din punct de vedere organizațional.

Un clasament al rentabilității investiției (ROI) evaluează proiectele individuale. Optimizarea matematică a portofoliului analizează cea mai bună combinație posibilă a acestora în condițiile restricțiilor reale.

5. Calcularea ex ante a cazurilor de utilizare cu ROI ridicat, în loc de evaluarea ex post

În multe întreprinderi, succesul economic al investițiilor este măsurat în mod cuprinzător abia după implementarea acestora.

Departamentul de control analizează apoi dacă economiile planificate, creșterile de cifră de afaceri sau câștigurile de eficiență s-au produs efectiv.

Această analiză ex post rămâne indispensabilă.

Totuși, aceasta nu oferă automat un răspuns cu privire la faptul dacă o altă combinație de cazuri de utilizare ar fi fost mai de succes.

Prin urmare, optimizarea matematică ex ante intervine încă înainte de luarea deciziei de investiție.

Aceasta analizează care combinație de măsuri planificate, în limita resurselor disponibile, generează cea mai mare contribuție economică totală preconizată.

În acest scop, pot fi luați în considerare factori relevanți:

• Cheltuieli de investiții (CAPEX)
• Cheltuieli curente de exploatare (OPEX)
• Venituri preconizate
• Economiile de costuri planificate
• Dependențele proiectului
• Limitele de resurse și capacitate
• Ponderi strategice
• Restricții legate de riscuri și de timp

Pe baza acestor date se elaborează un model matematic de optimizare.

Rezultatul este o combinație de proiecte calculată, optimizată în conformitate cu funcția țintă și condițiile secundare definite.

Astfel, efectul de levier economic apare înainte de angajarea capitalului – nu abia la evaluarea ulterioară a rezultatelor.

6. Cum optimizează StratePlan matematic cazurile de utilizare cu ROI ridicat

StratePlan a fost dezvoltat pentru a analiza portofolii complexe de investiții și proiecte cu ajutorul metodelor matematice de optimizare.

Tehnologia combină abordări din domeniul cercetării operaționale cu metode bazate pe inteligență artificială pentru identificarea eficientă a combinațiilor de proiecte performante.

Pentru un model simplu de optimizare economică, sunt suficiente inițial trei date pentru fiecare caz de utilizare:

1. ID-ul proiectului: identificarea unică a cazului de utilizare
2. Cheltuieli: cheltuieli sau investiții planificate
3. Venituri: veniturile preconizate sau beneficiile economice monetizate

Datele pot fi furnizate, de exemplu, printr-un tabel Excel existent.

În plus, se definește bugetul de investiții disponibil.

StratePlan analizează combinațiile posibile ale cazurilor de utilizare și calculează o compoziție a proiectului pe baza funcției-țintă selectate.

În cazul opțiunii „Maximize Net Contribution”, accentul se pune pe maximizarea contribuției nete totale așteptate.

ROI-ul portofoliului poate fi prezentat suplimentar ca indicator economic.

Modelele avansate pot lua în considerare restricții și parametri de evaluare suplimentari.

În funcție de structura problemei și de metoda de optimizare utilizată, se poate determina o soluție demonstrabil optimă sau una aproximativ optimă.

Astfel, StratePlan nu furnizează doar un simplu clasament al cazurilor de utilizare, ci o combinație calculată matematic de măsuri în cadrul bugetului disponibil.

7. În direct la ședința consiliului de administrație: Care cazuri de utilizare generează cea mai mare contribuție economică?

Beneficiul strategic deosebit apare atunci când optimizarea portofoliului este integrată direct în deciziile de management.

Să ne imaginăm o companie care a identificat 80 de cazuri de utilizare în domeniul digitalizării, automatizării și IA.

Suma tuturor investițiilor planificate depășește bugetul disponibil.

Conducerea trebuie să decidă ce măsuri vor fi puse în aplicare.

StratePlan calculează mai întâi o combinație optimizată de proiecte pe baza ipotezelor economice existente.

În cadrul ședinței consiliului de administrație pot fi apoi analizate diferite scenarii.

Scenariul A: Maximizarea contribuției nete

Directorul financiar întreabă:

„Care combinație dintre cazurile noastre de utilizare generează cea mai mare contribuție netă așteptată cu bugetul de investiții existent?”

StratePlan calculează o combinație corespunzătoare de proiecte.

Conducerea primește o prezentare generală a măsurilor selectate, a capitalului necesar și a contribuției economice totale preconizate.

Scenariul B: Reducerea bugetului de investiții

CEO-ul pune întrebarea:

„Ce cazuri de utilizare ar trebui să implementăm dacă trebuie să reducem bugetul cu 20 %?”

Restricția bugetară este ajustată.

StratePlan recalculează portofoliul.

Conducerea poate înțelege ce măsuri vor fi eliminate și cum se modifică contribuția netă la valoare preconizată.

Scenariul C: Acordarea unei ponderi mai mari proiectelor de IA și automatizare

Un alt membru al consiliului de administrație întreabă:

„Ce se schimbă dacă acordăm o prioritate strategică mai mare proiectelor de IA și automatizare?”

Parametrii de ponderare corespunzători sunt ajustați.

Portofoliul este recalculat și comparat cu scenariile anterioare.

Scenariul D: Capital suplimentar de investiții

Directorul financiar dorește să afle:

„Ce contribuție economică suplimentară am putea obține cu un buget de investiții suplimentar de 5 milioane de euro?”

Bugetul este majorat și se efectuează o nouă optimizare.

Astfel, contribuția suplimentară la valoare modelată poate fi comparată cu capitalul suplimentar investit.

Modificați parametrii. Recalculați portofoliul. Comparați impactul economic. Luați decizii mai bine fundamentate.

Astfel, o listă clasică de cazuri de utilizare se transformă într-o bază dinamică pentru deciziile strategice de investiții.

8. De ce Excel, experiența și atelierele nu sunt suficiente pe cont propriu

Excel este un instrument performant pentru calcule de rentabilitate, studii de fezabilitate și planificarea investițiilor.

De asemenea, metodele matematice de optimizare pot fi utilizate prin intermediul unor solvere adecvate.

Provocarea apare în cazul spațiilor decizionale combinatorii de mari dimensiuni, cu numeroase variabile binare și condiții secundare complexe.

O simplă prioritizare în Excel nu reprezintă automat, din punct de vedere matematic, combinațiile posibile de proiecte.

De asemenea, atelierele și comitetele de conducere pot discuta doar un număr limitat de scenarii.

Asta nu înseamnă că experiența umană ar fi lipsită de valoare.

Dimpotrivă: calitatea ipotezelor economice, definirea obiectivelor strategice și evaluarea riscurilor necesită competențe de management bine fundamentate.

Totuși, experiența umană, de una singură, nu poate analiza în întregime spațiile decizionale de dimensiuni exponențiale.

Combinația dintre experiența de management, datele de proiect fiabile și optimizarea matematică permite o decizie de investiție mai bine fundamentată decât o prioritizare izolată.

9. Analiza de sensibilitate: Cât de robuste sunt cazurile noastre de utilizare cu ROI ridicat?

Deciziile de investiții se bazează pe ipoteze privind evoluțiile economice viitoare.

Veniturile preconizate pot fi mai mici. Costurile proiectului pot crește. Resursele pot deveni mai limitate. Prioritățile strategice se pot schimba.

De aceea, o optimizare matematică a portofoliului nu ar trebui să ia în considerare exclusiv un singur scenariu.

Prin modificări țintite ale parametrilor de intrare se pot simula diferite evoluții economice.

Întrebările tipice sunt:

• Ce cazuri de utilizare rămân atractive chiar și cu un buget de investiții mai redus?
• Ce proiecte vor fi excluse din portofoliu în cazul creșterii costurilor?
• Cum se modifică contribuția la valoarea netă în cazul unor previziuni de venituri mai scăzute?
• Ce combinație de proiecte rezultă în cazul modificării ponderilor strategice?
• Ce măsuri rămân parte integrantă a portofoliului în diferite scenarii?

O astfel de analiză de sensibilitate evidențiază cât de stabilă rămâne o decizie de investiție calculată în condițiile unor ipoteze modificate.

Prin urmare, un ROI ridicat nu înseamnă doar un randament așteptat atractiv, ci și o înțelegere a condițiilor în care pot fi atinse rezultatele economice.

10. Costurile de oportunitate: valoarea economică a cazurilor de utilizare nealese

Fiecare decizie de investiție blochează capital și resurse.

Cine finanțează un caz de utilizare nu poate folosi simultan acest buget pentru alte măsuri.

Astfel, apar costurile de oportunitate.

În procedurile clasice de stabilire a priorităților, aceste costuri rămân adesea parțial invizibile.

O întreprindere poate selecta mai multe proiecte atractive din punct de vedere economic și, cu toate acestea, să lase neexploatată o contribuție suplimentară semnificativă la valoare.

Optimizarea matematică a portofoliului permite compararea portofoliului planificat inițial cu o combinație optimizată de proiecte.

În acest context, pot fi comparate următoarele indicatori:

• Nevoia totală de investiții
• Valoarea adăugată netă preconizată
• ROI-ul portofoliului
• Cazuri de utilizare selectate și neselectate
• Marja bugetară rămasă
• Diferențe economice între portofoliile alternative

Diferența dintre rezultatele modelate arată care este potențialul de îmbunătățire economică în cadrul ipotezelor de bază.

Adesea, cel mai mare efect de levier nu constă în utilizarea unui capital mai mare, ci în distribuirea capitalului existent către combinația de măsuri cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

11. Referință practică: Zona Klybeck din Basel – randament al capitalului cu aproximativ 63 % mai mare

Potențialul pe care îl poate dezvălui optimizarea matematică a portofoliului este ilustrat de referința StratePlan privind zona Klybeck din Basel.

În cadrul optimizării portofoliului pentru Central Real Estate AG și Swiss Life AG, au fost analizate matematic alternativele existente de investiții și proiecte.

Rezultatul modelat:

• Randamentul inițial al capitalului: 7,0 %
• Randamentul optimizat al capitalului: 11,4 %
• Îmbunătățirea relativă a randamentului: aproximativ 63 %
• Contribuție economică suplimentară modelată: aproximativ 30 de milioane CHF

Îmbunătățirea a fost modelată printr-o combinație modificată a alternativelor de investiții existente, la un buget identic.

Aceste rezultate specifice proiectului nu reprezintă o garanție generală a randamentului.

Concluzia principală: o combinație mai bună a alternativelor de investiții existente poate genera o contribuție economică totală semnificativ mai mare – fără un buget suplimentar de investiții.

12. Pentru ce domenii este deosebit de relevantă optimizarea cu ROI ridicat?

Optimizarea matematică a portofoliului este relevantă oriunde există numeroase oportunități de investiții care concurează pentru resurse financiare sau operaționale limitate.

Portofoliile de IA și digitalizare

Companiile identifică adesea numeroase aplicații potențiale ale IA.

Provocarea constă în selectarea acelor cazuri de utilizare care generează cea mai mare contribuție economică totală în cadrul bugetului disponibil.

Industrie și producție

Măsurile de automatizare, investițiile în utilaje, extinderea capacităților și optimizarea proceselor concurează pentru aceleași fonduri CAPEX.

O optimizare matematică a portofoliului poate sprijini selectarea combinațiilor adecvate de investiții.

Modernizarea IT

Migrarea în cloud, proiectele ERP, securitatea cibernetică, modernizarea infrastructurii și dezvoltarea de software trebuie adesea implementate în cadrul unor bugete IT limitate.

Dependențele dintre proiecte și restricțiile de resurse joacă un rol deosebit în acest context.

Energie și durabilitate

Măsurile de eficiență energetică, renovarea clădirilor, producția proprie de energie electrică și proiectele de decarbonizare pot fi optimizate în mod integrat pe baza unor criterii economice și strategice.

Imobiliare

Renovările, dezvoltarea de proiecte, modernizările și investițiile în amplasamente pot fi analizate în cadrul unui buget comun de capital.

Localități și bugete publice

Și orașele, comunele și instituțiile publice se confruntă cu provocarea de a finanța numeroase măsuri de investiții cu resurse bugetare limitate.

În acest context, pe lângă indicatorii economici, în procesul de optimizare pot fi incluse și ponderări tehnice, precum și obiective de impact social.

Numitorul comun al tuturor cazurilor de aplicare este întrebarea: care combinație de măsuri concurente atinge cel mai bun rezultat global definit, în condițiile restricțiilor date?

13. Concluzie: un ROI ridicat rezultă din combinația corectă

Un randament ridicat al investiției nu este un produs al întâmplării.

Acesta rezultă din ipoteze fundamentate din punct de vedere economic, din stabilirea unor obiective clare și din alocarea adecvată a resurselor limitate.

Evaluarea individuală clasică a cazurilor de utilizare rămâne importantă.

Totuși, aceasta nu răspunde automat la întrebarea: care combinație a tuturor măsurilor planificate generează cel mai bun portofoliu global din punct de vedere economic?

Odată cu creșterea numărului de cazuri de utilizare, spațiul teoretic de decizie crește exponențial.

Chiar și la 50 de proiecte, se generează peste un bilion de combinații posibile.

Această complexitate necesită metode matematice specializate de optimizare.

StratePlan permite analiza sistematică a portofoliilor de investiții, ținând cont de obiectivele economice, de bugetele disponibile și de restricțiile definite.

Astfel, companiile pot calcula combinații alternative de proiecte, pot compara diferite scenarii și pot identifica potențialul economic neexploatat.

Întrebarea decisivă nu este: Care caz de utilizare are cel mai mare ROI individual?

Ci: Care combinație dintre cazurile noastre de utilizare generează cea mai mare contribuție economică totală cu capitalul disponibil?

Exact aici începe trecerea de la prioritizarea clasică a cazurilor de utilizare la optimizarea matematică a portofoliului.

StratePlan – Aceleași proiecte. Același buget. Combinația optimă. Rezultate mai bune.

Întrebări frecvente – Calcularea cazurilor de utilizare cu ROI ridicat folosind IA

Ce înseamnă concret „calcularea cazurilor de utilizare cu ROI ridicat folosind IA”?

Înseamnă să nu evaluăm măsurile de investiții și optimizare planificate exclusiv individual, ci să analizăm impactul lor economic ca portofoliu comun.

În acest context, costurile de investiție, fluxurile de numerar preconizate, bugetele disponibile și, dacă este cazul, alte restricții sunt luate în considerare într-un model matematic de optimizare.

Obiectivul este identificarea unei combinații de proiecte deosebit de performante din punct de vedere economic.

De ce nu este suficient un calcul clasic al ROI-ului pentru fiecare caz de utilizare în parte?

Deoarece un ROI individual ridicat nu duce automat la cea mai mare contribuție economică totală.

Cazurile de utilizare concurează pentru buget și resurse. În plus, dependențele dintre proiecte și restricțiile temporale pot influența fezabilitatea lor comună.

O optimizare matematică a portofoliului ia în considerare aceste interdependențe în cadrul unui model decizional comun.

Prin ce se deosebește StratePlan de o prioritizare clasică în Excel?

O prioritizare clasică în Excel sortează adesea proiectele în funcție de ROI, rentabilitate sau importanță strategică.

StratePlan, pe de altă parte, analizează posibile combinații de proiecte cu ajutorul unor metode matematice specializate de optimizare.

Astfel, pot fi identificate portofolii care ar putea rămâne neobservate în cazul unei analize bazate exclusiv pe clasamente.

Excel însuși poate rezolva, de asemenea, sarcini de optimizare cu ajutorul unor extensii Solver adecvate. Diferențele reale de performanță depind de amploarea problemei, de structura modelului și de metoda utilizată.

Ce date sunt necesare pentru un prim calcul?

Pentru un model simplu de optimizare economică sunt necesare inițial trei informații pentru fiecare caz de utilizare:

• ID-ul proiectului
• Cheltuieli – cheltuieli planificate
• Venituri – venituri preconizate sau beneficii economice

În plus, se stabilește bugetul de investiții disponibil.

Pentru modele mai complexe, pot fi adăugați parametri suplimentari, cum ar fi dependențele dintre proiecte, resursele, riscurile și restricțiile de timp.

Poate StratePlan să calculeze ROI-ul maxim al portofoliului?

Obiectivul economic trebuie definit clar înainte de efectuarea calculului.

Maximizarea contribuției nete absolute la valoare și maximizarea ROI-ului portofoliului sunt operații matematice diferite.

În cazul opțiunii „Maximize Net Contribution”, întreaga contribuție netă la valoare așteptată a portofoliului este considerată ca obiectiv.

ROI-ul portofoliului poate fi afișat suplimentar și utilizat pentru compararea diferitelor scenarii.

Cum abordează optimizarea matematică incertitudinea?

Ipotezele incerte pot fi analizate prin diferite scenarii și analize de sensibilitate.

De exemplu, costurile de investiție, veniturile preconizate sau bugetele disponibile pot fi modificate, iar portofoliile rezultate pot fi recalculate.

Pentru o optimizare a riscului cu caracter explicit probabilistic sunt necesare modele matematice suplimentare și date de intrare corespunzătoare.

Cazul de utilizare cu cel mai mare ROI este automat cea mai bună investiție?

Nu.

Un caz de utilizare poate genera un randament individual ridicat și, totuși, poate bloca capital care, într-o altă combinație de proiecte, ar permite o contribuție netă absolută mai mare la valoare.

De aceea, obiectivele economice și restricțiile existente trebuie analizate în ansamblu.

Pentru ce tip de companii este deosebit de interesantă optimizarea portofoliului cu ROI ridicat?

Aceasta este deosebit de relevantă pentru întreprinderile cu numeroase proiecte de investiții concurente și bugete CAPEX limitate.

Domeniile tipice de aplicare sunt industria, producția, digitalizarea, IT, energia, sectorul imobiliar și programele de transformare strategică.

Și instituțiile publice pot utiliza optimizarea matematică a portofoliului atunci când trebuie selectate diferite proiecte în cadrul unor restricții bugetare comune.

Cât de repede se poate realiza o primă optimizare a portofoliului?

Dacă datele necesare privind proiectele sunt deja disponibile, se poate pregăti un prim calcul cu puțini parametri de intrare.

Timpul efectiv de calcul depinde de numărul de proiecte, de structura problemei, de condițiile de restricție și de metoda de optimizare utilizată.

În cazul portofoliilor mai complexe, pregătirea și validarea datelor de intrare pot dura mai mult decât calculul matematic propriu-zis.

Pot simula bugete de investiții diferite?

Da. Se pot modela diferite limite bugetare ca scenarii alternative.

Astfel, se poate analiza ce combinație de proiecte este selectată în cazul unui buget de investiții mai mic sau mai mare și cum se modifică contribuția economică totală preconizată.

IA înlocuiește decizia conducerii?

Nu.

Conducerea definește obiectivele strategice, ipotezele economice și restricțiile.

Pe această bază, StratePlan calculează o combinație optimizată de proiecte.

Decizia finală și responsabilitatea rămân în sarcina conducerii competente.

Care este cea mai importantă diferență între prioritizare și optimizarea portofoliului?

Prioritizarea stabilește o ierarhie a proiectelor individuale.

Optimizarea portofoliului analizează care combinație a acestor proiecte obține cel mai bun rezultat global în cadrul restricțiilor definite.

Prin urmare, cel mai bun clasament nu reprezintă automat cel mai bun portofoliu de investiții.

Cât de mare este contribuția economică suplimentară a cazurilor dvs. de utilizare?

Aflați ce combinație dintre proiectele de investiții planificate poate genera cea mai mare valoare netă așteptată în cadrul bugetului disponibil.

Începeți cu propriile date de proiect și comparați scenarii de investiții optimizate matematic.

Puteți optimiza gratuit până la 15 proiecte.

Optimizați acum gratuit până la 15 proiecte →