Articolul principal al blogului:
Instrument de IA pentru luarea deciziilor privind ROI-ul, destinat directorilor financiari
Rezumat executiv: Cea mai mare valoare neexploatată se regăsește adesea între proiectele de investiții
Ce contribuție economică totală suplimentară ar putea obține compania dumneavoastră cu același buget CAPEX – doar printr-o combinare mai bună a proiectelor de investiții planificate?
Această întrebare se numără printre provocările centrale ale finanțării moderne a întreprinderilor.
Directorii financiari (CFO) și directorii executivi responsabili cu finanțele sunt responsabili de alocarea unor fonduri considerabile pentru investiții. În același timp, instalațiile de producție, proiectele de digitalizare, inițiativele de inteligență artificială (IA), proiectele energetice, investițiile în locații și programele de creștere concurează pentru un capital limitat.
Majoritatea acestor proiecte dispun de studii de fezabilitate elaborate cu atenție.
Se calculează valoarea actualizată netă, rata internă de rentabilitate, perioada de amortizare și indicatorii de rentabilitate. Proiectele sunt evaluate, prioritizate și apoi integrate în programe de investiții.
Totuși, o întrebare esențială rămâne adesea fără răspuns:
Este combinația selectată mai avantajoasă din punct de vedere economic decât toate celelalte combinații admisibile ale proiectelor noastre existente?
Chiar și în cazul a 25 de decizii binare privind proiectele, teoretic se obțin 2^25 = 33.554.432 de portofolii de proiecte posibile.
În cazul a 50 de proiecte, numărul combinațiilor este de 2^50 = 1.125.899.906.842.624 – aproximativ 1,126 biliarde.
Un clasament clasic bazat pe ROI nu poate reflecta în întregime acest spațiu decizional.
Tocmai aici intervine StratePlan.
StratePlan combină metodele matematice de optimizare din domeniul cercetării operaționale cu abordări bazate pe inteligența artificială (IA), pentru a analiza sistematic spații decizionale combinatorii de mari dimensiuni și a identifica portofolii de investiții performante din punct de vedere economic.
Scopul nu este evaluarea mai bună a proiectelor individuale.
Scopul este de a determina cea mai bună combinație economică admisibilă dintre proiectele existente.
Aceleași proiecte. Aceeași limită bugetară. Combinație optimizată. Contribuție totală potențială mai mare.
1. De ce directorii financiari nu trebuie doar să evalueze proiectele, ci să optimizeze portofoliile
Analiza clasică a investițiilor ia în considerare, în primul rând, proiectele individuale.
Printre instrumentele de evaluare consacrate se numără:
- Valoarea actualizată netă (NPV): valoarea actualizată netă a unui proiect de investiții
- Rata internă de rentabilitate (IRR): rata internă de rentabilitate
- Randamentul investiției (ROI): raportul dintre venit sau valoarea adăugată și capitalul investit
- Perioada de recuperare a investiției: durata de amortizare
- Analiza de risc: evaluarea incertitudinilor economice
Acești indicatori constituie baze importante pentru luarea deciziilor profesionale de investiții.
Cu toate acestea, ele răspund în primul rând la întrebarea cât de atractiv este un proiect individual.
Un director financiar (CFO) trebuie, în plus, să decidă care proiecte vor fi finanțate împreună.
În acest context apar interacțiuni.
Un proiect poate bloca capital care va lipsi ulterior pentru mai multe alte investiții.
Un alt proiect se poate baza pe condiții tehnice care pot fi create doar printr-o investiție suplimentară.
Mai multe proiecte pot necesita aceiași specialiști, aceleași capacități de producție sau aceleași resurse IT.
Prin urmare, calitatea economică a unei decizii de investiție nu depinde exclusiv de indicatorii de performanță ai proiectelor individuale.
Factorul decisiv este contribuția economică totală a combinației de proiecte selectate, în cadrul resurselor efectiv disponibile.
2. Alocarea capitalului: De ce cel mai bun clasament al rentabilității investiției (ROI) nu duce la cel mai bun portofoliu
Multe companii își prioritizează proiectele de investiții pe baza indicatorilor individuali de rentabilitate.
Proiectele cu un ROI sau IRR deosebit de ridicat primesc o prioritate ridicată.
Această abordare pare plauzibilă din punct de vedere economic.
Cu toate acestea, poate duce la portofolii de investiții suboptimale.
Motivul constă în divizibilitatea limitată a investițiilor.
Adesea, o întreprindere nu poate reduce la voință dimensiunea unei instalații de producție pentru a valorifica în mod optim bugetul rămas.
În multe cazuri, proiectele de investiții sunt implementate integral sau nu sunt implementate deloc.
Astfel, apare o problemă de optimizare combinatorie.
Un proiect cu o rentabilitate individuală ridicată poate necesita atât de mult capital încât mai multe alte proiecte nu mai pot fi finanțate.
Aceste alte proiecte ar putea genera împreună o contribuție de valoare absolută mai mare.
Prin urmare, maximizarea randamentelor individuale ale proiectelor nu este automat echivalentă cu maximizarea contribuției economice totale a unui portofoliu de investiții.
3. Exemplu de calcul: o contribuție netă la valoare cu 50 % mai mare fără CAPEX suplimentar
O întreprindere dispune de un buget de investiții de 10 milioane de euro.
Sunt disponibile trei proiecte.
| Proiect | CAPEX | Valoarea adăugată netă |
|---|---|---|
| A – Nouă unitate de producție | 7 milioane € | 4 milioane € |
| B – Automatizare | 5 milioane € | 3 milioane de euro |
| C – Eficiență energetică | 5 milioane € | 3 milioane de euro |
Proiectul A are cea mai mare contribuție netă individuală.
Dacă se alege proiectul A, rămân 3 milioane de euro din bugetul de investiții.
Acest buget rezidual nu este suficient pentru a implementa suplimentar proiectul B sau C.
Contribuția netă totală la valoare se ridică astfel la 4 milioane de euro.
O optimizare combinatorie indică însă o alternativă mai avantajoasă din punct de vedere economic.
Proiectele B și C necesită împreună 10 milioane de euro și generează o contribuție netă la valoare de 6 milioane de euro.
Presupunând că proiectele sunt independente și fără restricții suplimentare, B + C reprezintă combinația optimă pentru maximizarea contribuției nete la valoare.
Portofoliul optimizat generează o contribuție netă la valoare cu 50 % mai mare decât selecția inițială.
Compania nu are nevoie de capital de investiții suplimentar pentru aceasta.
Trebuie doar să aleagă o altă combinație dintre proiectele sale existente.
Exemplul ilustrează diferența dintre evaluarea proiectelor și optimizarea portofoliului.
Investițiile atractive luate individual nu conduc automat la cel mai bun portofoliu global din punct de vedere economic.
4. Spațiul decizional exponențial: 25 de proiecte înseamnă peste 33 de milioane de combinații
Într-un model simplificat de investiții binar, fiecare proiect poate fi fie selectat, fie neselectat.
În cazul a N proiecte, teoretic se obțin 2^N combinații posibile de proiecte.
Numărul crește exponențial.
| Număr de proiecte | Combinații posibile |
|---|---|
| 10 | 1.024 |
| 15 | 32.768 |
| 20 | 1.048.576 |
| 25 | 33.554.432 |
| 30 | 1.073.741.824 |
| 40 | 1.099.511.627.776 |
| 50 | 1.125.899.906.842.624 |
Chiar și pentru 25 de proiecte, există teoretic peste 33 de milioane de portofolii posibile.
În cazul a 50 de proiecte, numărul acestora depășește un bilion.
Pentru comparație: conform estimărilor astronomice, Calea Lactee conține aproximativ 100 până la 400 de miliarde de stele.
Un spațiu teoretic de decizie format din 50 de proiecte binare cuprinde astfel mult mai multe combinații decât numărul de stele din galaxia noastră.
Desigur, nu orice combinație de proiecte este admisibilă.
Limitele bugetare, dependențele dintre proiecte și alte restricții reduc numărul de portofolii realizabile.
Cu toate acestea, comparația de mărime arată amploarea provocării matematice.
Directorul financiar nu trebuie să ia 50 de decizii individuale. El trebuie să aleagă o combinație eficientă din punct de vedere economic dintr-un spațiu decizional care crește exponențial.
5. De ce Excel, BI și planificarea financiară clasică nu sunt suficiente pe cont propriu
Excel, sistemele ERP și platformele de Business Intelligence sunt componente importante ale managementului modern al întreprinderii.
Acestea permit calcularea studiilor de fezabilitate, a fluxurilor de numerar, a bugetelor și a scenariilor economice.
În principiu, optimizarea matematică este posibilă și cu ajutorul unor solvere Excel adecvate.
O listă clasică de proiecte în Excel, care sortează investițiile în funcție de ROI sau de valoarea actualizată netă, nu realizează însă automat o optimizare combinatorie a portofoliului.
La fel, un tablou de bord BI nu răspunde automat la întrebarea privind cea mai bună combinație de proiecte.
Diferența constă în formularea matematică a problemei.
| Planificarea financiară clasică | Optimizarea matematică a portofoliului |
|---|---|
| Evaluează proiectele individuale | Evaluează combinațiile de proiecte |
| Compară scenariile pregătite | Caută în mod sistematic combinații performante |
| Creează clasamente ale ROI și NPV | Optimizează o funcție țintă definită a portofoliului |
| Documentează alocarea bugetului | Ia în considerare limitele bugetare ca restricții matematice |
| Analizează planificările existente | Calculează portofolii alternative de investiții |
Această comparație descrie moduri tipice de lucru. Sistemele specializate de planificare și de gestionare a portofoliului pot conține, de asemenea, funcții de optimizare.
Nu este decisiv ce produs software se utilizează, ci dacă întregul portofoliu de investiții este optimizat matematic în cadrul restricțiilor relevante.
6. Optima locală versus optimul global: de ce deciziile individuale mai bune nu sunt suficiente
Multe întreprinderi își îmbunătățesc programele de investiții treptat.
Proiectele individuale sunt înlocuite. Bugetele sunt realocate. Proiectele cu randament scăzut sunt eliminate.
Astfel de modificări pot îmbunătăți rezultatul.
Totuși, ele nu garantează că se va obține cel mai bun portofoliu global posibil.
În optimizarea matematică se face distincția între optimele locale și cele globale.
- Optimum local: o soluție care nu poate fi îmbunătățită în continuare în cadrul unei vecinătăți definite.
- Cea mai bună soluție găsită: cea mai performantă combinație identificată de o procedură de optimizare.
- Optimum global: o soluție pentru care nicio altă combinație admisibilă nu are o valoare mai bună a funcției obiectiv.
O îmbunătățire treptată a portofoliului de investiții existent poate duce la un optim local.
Pentru a găsi alternative mai bune, poate fi necesar să se înlocuiască simultan mai multe proiecte.
Acest lucru este adesea greu de identificat prin stabilirea manuală a priorităților.
Prin urmare, optimizarea matematică a portofoliului nu analizează exclusiv îmbunătățirile individuale ale proiectelor, ci calitatea economică a combinațiilor întregi de proiecte.
Un optim global este demonstrat numai atunci când metoda matematică utilizată furnizează o dovadă corespunzătoare de optimalitate.
În cazul metodelor aproximative, cea mai bună soluție găsită este evaluată pe baza calității sale economice și, dacă este cazul, a limitelor de optimalitate disponibile.
7. StratePlan: alocarea capitalului bazată pe IA și optimizarea matematică a CAPEX-ului
StratePlan a fost dezvoltat pentru a optimiza matematic portofoliile complexe de investiții și proiecte.
Tehnologia combină metode din domeniul cercetării operaționale cu abordări bazate pe IA pentru analiza eficientă a spațiilor decizionale combinatorii de mari dimensiuni.
Accentul se pune pe calcularea combinațiilor de proiecte performante din punct de vedere economic, în cadrul unor restricții definite.
Pentru un model de optimizare economică de bază sunt necesare inițial doar trei date pentru fiecare proiect:
- ID-ul proiectului: identificarea unică a proiectului de investiții
- Cheltuieli: cheltuieli sau investiții planificate
- Venituri: veniturile preconizate sau beneficiile economice
În plus, se stabilește bugetul de investiții disponibil.
Datele proiectului pot fi preluate, de exemplu, din planurile de investiții existente în format Excel.
StratePlan analizează posibile combinații de proiecte și calculează un portofoliu în conformitate cu funcția țintă selectată.
În cazul opțiunii „Maximize Net Contribution”, accentul se pune pe maximizarea contribuției nete totale așteptate.
ROI-ul portofoliului poate fi prezentat suplimentar ca indicator economic.
Maximizarea contribuției nete absolute la valoare și maximizarea ROI-ului portofoliului sunt obiective matematice diferite.
Pentru portofoliile de investiții mai complexe, pot fi relevanți și alți parametri și restricții:
- Dependențe între proiecte
- Ponderi strategice
- Bugete de investiții pe mai mulți ani
- Limite de resurse și capacități
- Termene limită
- Criterii de risc și de sustenabilitate
Luarea în considerare a acestor cerințe presupune o modelare corespunzătoare.
StratePlan completează analiza clasică a investițiilor cu un nivel de optimizare matematică pentru întregul portofoliu de proiecte.
8. Maximizarea contribuției nete și a rentabilității investiției (ROI) a portofoliului: doi indicatori, sarcini diferite
Pentru directorii financiari (CFO), distincția dintre contribuția absolută la valoare și randamentul relativ al capitalului este esențială.
Contribuția netă la valoare descrie surplusul economic al unui proiect sau al unui portofoliu pe baza veniturilor și cheltuielilor definite în model.
Randamentul investiției portofoliului (ROI) pune contribuția economică în raport cu capitalul investit.
Ambii indicatori sunt relevanți.
Cu toate acestea, ele răspund la întrebări diferite.
Maximizarea contribuției nete
Ce combinație de proiecte generează cea mai mare contribuție economică netă absolută în cadrul bugetului disponibil?
ROI-ul portofoliului
Care este randamentul relativ al capitalului (ROI) obținut de portofoliul total selectat, pe baza metodei de calcul definite?
Un portofoliu cu un ROI deosebit de ridicat nu trebuie neapărat să aibă cea mai mare contribuție netă absolută la valoare.
În schimb, un portofoliu cu o contribuție netă mai mare la valoare poate prezenta un randament relativ mai mic.
Prin urmare, pentru alocarea capitalului trebuie definit clar care este indicatorul economic care trebuie maximizat.
StratePlan utilizează obiectivul „Maximize Net Contribution” și prezintă ROI-ul portofoliului ca indicator complementar.
9. Întrebarea centrală a directorului financiar: Cât potențial de ROI mai există în bugetul CAPEX?
Calitatea alocării capitalului influențează performanța economică pe termen lung a unei întreprinderi.
Un director financiar (CFO) trebuie să se asigure că fondurile de investiții disponibile nu sunt doar utilizate, ci distribuite în așa fel încât să genereze cât mai multă valoare.
Prin urmare, întrebarea decisivă nu este doar:
„Care proiecte de investiții au cel mai mare ROI?”
Ci:
„Care combinație dintre investițiile noastre planificate generează cea mai mare contribuție economică totală în cadrul bugetului nostru CAPEX?”
Această perspectivă schimbă modul de planificare a investițiilor.
În loc să se sorteze proiectele exclusiv pe baza indicatorilor individuali, se optimizează portofoliul în ansamblu.
Astfel, pot apărea alternative economice care nu ar fi fost luate în considerare în cazul unei decizii clasice bazate pe clasament.
O contribuție netă mai mare la valoare poate avea un efect pozitiv asupra performanței economice a portofoliului.
Dacă, în același timp, crește și ROI-ul portofoliului depinde de combinația respectivă de proiecte și de capitalul investit.
O alocare mai bună a capitalului începe cu calcularea combinațiilor alternative de proiecte – nu cu simpla îmbunătățire a unor cazuri de afaceri individuale.
10. În direct la ședința consiliului de administrație: cinci întrebări strategice, cinci scenarii de investiții calculate
Un grup industrial are 50 de proiecte CAPEX planificate.
Nevoia totală de investiții depășește bugetul disponibil.
Consiliul de administrație dorește să afle care combinație de proiecte generează cea mai mare contribuție netă la valoare preconizată.
Scenariul A: Cea mai bună combinație în cadrul bugetului CAPEX existent
Directorul financiar întreabă:
„Care dintre cele 50 de proiecte de investiții ar trebui să le selectăm pentru a obține cea mai mare contribuție economică totală în limita bugetului nostru?”
Proiectele sunt modelate în comun și optimizate ținând cont de restricțiile bugetare.
Scenariul B: Reducerea bugetului CAPEX cu 20 %
CEO-ul întreabă:
„Cum se modifică portofoliul nostru de investiții dacă trebuie să reducem bugetul CAPEX cu 20 %?”
Limita bugetară este ajustată.
StratePlan calculează o nouă combinație de proiecte.
Consiliul de administrație poate vedea care proiecte vor fi eliminate și cum se modifică contribuția netă la valoare preconizată.
Scenariul C: Proiecte obligatorii din punct de vedere strategic
Un membru al consiliului de administrație întreabă:
„Ce consecințe are faptul că trebuie să implementăm trei proiecte importante din punct de vedere strategic, indiferent de randamentul individual al fiecăruia?”
Proiectele respective sunt luate în considerare ca restricții obligatorii.
Portofoliul este optimizat din nou.
Comparația arată efectele economice modelate ale acestei cerințe.
Scenariul D: Capital de investiții suplimentar
Directorul financiar întreabă:
„Câtă valoare netă suplimentară am putea genera dacă am majora bugetul nostru CAPEX cu 10 milioane de euro?”
Restricția bugetară este majorată și se calculează o nouă combinație de proiecte.
Astfel, se poate analiza ce proiecte suplimentare ar putea fi selectate din punct de vedere economic.
Scenariul E: Alte priorități strategice
Consiliul de administrație întreabă:
„Cum se modifică portofoliul nostru de investiții dacă acordăm o pondere mai mare automatizării, eficienței energetice sau anumitor domenii de creștere?”
Parametrii de evaluare corespunzători sunt ajustați.
Portofoliul este recalculat și comparat cu scenariile anterioare.
Modificarea ipotezelor strategice. Recalcularea portofoliului de investiții. Compararea impactului economic. Luarea unor decizii mai bine fundamentate.
11. Costurile de oportunitate: pierderea invizibilă de valoare generată de deciziile de investiții suboptimale
Fiecare decizie de investiție blochează capital și resurse.
Acest capital nu mai este disponibil ulterior pentru alte proiecte.
Astfel apar costurile de oportunitate.
Acestea descriu beneficiul pierdut al celei mai bune alternative care nu a fost aleasă.
În cadrul optimizării matematice a portofoliului, combinația de proiecte planificată până în prezent poate fi comparată cu o alternativă optimizată.
Diferența dintre contribuțiile nete la valoare așteptate indică potențialul de îmbunătățire economică modelat.
Dacă optimul global este demonstrat matematic, diferența față de soluția aleasă poate fi determinată cu exactitate în cadrul modelului.
În cazul metodelor aproximative, se determină mai întâi distanța față de cea mai bună soluție găsită.
Pentru directorii financiari (CFO), acest lucru ridică noi întrebări importante:
- Cât din contribuția economică totală rămâne neexploatată prin combinația noastră de proiecte de până acum?
- Ce proiecte înlocuiesc alternative mai atractive din punct de vedere economic?
- Ce costuri rezultă din investițiile obligatorii din punct de vedere strategic?
- Cum se modifică valoarea adăugată în cazul altor limite bugetare?
- Ce alternative se apropie din punct de vedere economic de cea mai bună soluție identificată?
Astfel, costurile de oportunitate trec de la a fi o mărime financiară abstractă la a deveni o informație concretă, modelabilă, care stă la baza deciziilor.
12. Referință practică: Zona Klybeck din Basel – randament al capitalului cu aproximativ 63 % mai mare
Potențialul economic pe care îl poate evidenția optimizarea matematică a portofoliului este ilustrat de referința StratePlan privind zona Klybeck din Basel.
În cadrul optimizării portofoliului pentru Central Real Estate AG și Swiss Life AG, au fost analizate matematic alternativele existente de investiții și proiecte.
Rezultatul modelat:
- Randamentul inițial al capitalului: 7,0 %
- Randamentul optimizat al capitalului: 11,4 %
- Îmbunătățirea relativă a randamentului: aproximativ 63 %
- Contribuție economică suplimentară modelată: aproximativ 30 de milioane CHF
Îmbunătățirea a fost modelată printr-o combinație modificată a alternativelor de investiții existente, la un buget identic.
Aceste rezultate specifice proiectului nu reprezintă o garanție generală a randamentului.
Concluzia principală: o combinație mai bună a alternativelor de investiții existente poate permite o contribuție economică totală semnificativ mai mare – fără un buget CAPEX suplimentar.
13. Risc, lichiditate și capital imobilizat: de ce funcția obiectiv este decisivă
O optimizare matematică a portofoliului poate urmări diferite obiective economice.
Maximizarea contribuției nete la valoare este un posibil obiectiv.
În funcție de model, pot fi relevante și alte obiective:
- maximizarea valorii actualizate nete
- Minimizarea necesarului de capital
- Limitarea riscului total
- Optimizarea bugetelor de investiții pe mai mulți ani
- Luarea în considerare a restricțiilor de lichiditate
- Maximizarea indicatorilor strategici de performanță definiți
Aceste obiective nu sunt automat compatibile între ele.
Un portofoliu cu o contribuție netă maximă la valoare nu trebuie, de exemplu, să prezinte în același timp cel mai mic risc sau cea mai redusă imobilizare de capital.
De aceea, este important să se definească în mod clar funcția țintă și condițiile secundare.
Un director financiar (CFO) poate, de exemplu, să maximizeze contribuția la valoarea netă și, în același timp, să stabilească anumite limite de risc sau restricții de lichiditate.
Optimizarea matematică nu înlocuiește definirea obiectivelor financiare. Ea le transpune în mod consecvent într-o logică decizională calculabilă.
14. Analiza de sensibilitate: Cât de robust este portofoliul de investiții optimizat?
Deciziile de investiții se bazează pe ipoteze privind evoluțiile viitoare.
Costurile proiectului pot crește. Veniturile pot fi mai mici. Resursele pot deveni mai limitate.
De aceea, este recomandabil să nu se ia în considerare exclusiv un singur scenariu de optimizare.
Prin intermediul analizelor de sensibilitate pot fi examinate diverse ipoteze.
Întrebările tipice sunt:
- Ce proiecte rămân atractive chiar și în cazul unui buget CAPEX redus?
- Cum se modifică portofoliul în cazul creșterii costurilor de investiție?
- Ce efecte au previziunile privind veniturile mai scăzute?
- Ce proiecte vor fi eliminate în cazul unor restricții suplimentare privind resursele?
- Cât de stabilă este combinația de proiecte calculată în condiții economice schimbate?
Aceste analize ajută la evaluarea robusteții diferitelor alternative de portofoliu.
Prin urmare, o alocare fundamentată a capitalului ia în considerare nu doar cea mai bună valoare în cadrul unei singure ipoteze, ci și impactul economic al unor posibile schimbări.
15. De la Business Intelligence la Decision Intelligence: următorul nivel al managementului financiar
Multe companii dispun deja de sisteme extinse de planificare financiară și de gestionare a întreprinderii.
Sistemele ERP documentează procesele economice.
Platformele de Business Intelligence vizualizează indicatorii cheie.
Sistemele de control analizează abaterile de la buget și rezultatele economice.
Aceste sisteme răspund la întrebări importante:
- Cum evoluează bugetul nostru CAPEX?
- Care proiecte se încadrează în planificarea prevăzută?
- Care investiții generează randamentul așteptat?
- Cum se modifică fluxurile noastre de numerar?
Decision Intelligence extinde această perspectivă.
Aceasta analizează ce decizii ar trebui luate în cadrul obiectivelor și restricțiilor definite.
În domeniul alocării capitalului, aceasta înseamnă:
Ce combinație dintre proiectele noastre de investiții existente generează cea mai mare contribuție economică totală?
StratePlan completează procesele existente de planificare financiară și de control cu un nivel de optimizare matematică.
Datele necesare privind proiectele pot fi furnizate inițial prin intermediul unor tabele simple în Excel.
Astfel se realizează o tranziție de la simpla analiză a planurilor de investiții existente la calcularea alocărilor alternative de capital.
Business Intelligence se transformă în Decision Intelligence susținută matematic.
16. Pentru ce tip de companii este deosebit de relevant un instrument de IA pentru luarea deciziilor privind ROI-ul unui CFO?
Optimizarea matematică a portofoliului este deosebit de relevantă atunci când numeroase proiecte de investiții concurează simultan pentru capital și resurse limitate.
Industria și întreprinderile producătoare
Instalațiile de producție, automatizarea, extinderea capacităților și investițiile în locații trebuie planificate în cadrul unor bugete CAPEX comune.
Transformarea digitală și investițiile în IA
Companiile identifică adesea numeroase proiecte potențiale de digitalizare și IA.
Optimizarea matematică poate ajuta la determinarea unei combinații eficiente din punct de vedere economic a acestor inițiative.
Imobiliare și proprietăți imobiliare
Dezvoltarea de proiecte, reabilitările, modernizările și investițiile în locații concurează pentru resurse comune de finanțare.
Energie și infrastructură
Programele de investiții din domeniul energiei și al infrastructurii necesită adesea angajamente de capital pe termen lung și luarea în considerare a dependențelor tehnice.
Grupuri de companii și holdinguri
Mai multe filiale sau divizii concurează pentru aceleași fonduri de investiții.
Optimizarea portofoliului la nivel de întreprindere poate ajuta la analizarea deciziilor de alocare a capitalului între diferite divizii de afaceri.
Factorul decisiv nu este doar dimensiunea companiei, ci complexitatea portofoliului de investiții și numărul de alternative de proiecte concurente.
17. De ce alocarea matematică a capitalului este o chestiune de guvernanță
Deciziile de investiții nu sunt determinate exclusiv de indicatorii economici.
Obiectivele strategice, cerințele de reglementare, obligațiile existente și responsabilitatea corporativă joacă, de asemenea, un rol important.
Optimizarea matematică a portofoliului poate spori transparența acestor decizii.
Aceasta permite compararea sistematică a efectelor diferitelor cerințe.
De exemplu:
- Care sunt consecințele economice ale implementării obligatorii a unui proiect strategic?
- Cum se modifică portofoliul ca urmare a cerințelor suplimentare de sustenabilitate?
- Ce proiecte vor fi eliminate ca urmare a unei reduceri bugetare?
- Cât din contribuția economică totală rămâne nefolosită în cazul unei anumite alocări de capital?
Astfel, deciziile pot fi documentate într-un mod mai transparent.
Responsabilitatea revine în continuare conducerii.
Optimizarea matematică oferă o bază suplimentară de decizie.
Directorul financiar (CFO) continuă să decidă asupra obiectivelor și condițiilor-cadru. Optimizarea arată ce combinație de proiecte îndeplinește aceste cerințe în mod deosebit de eficient din punct de vedere economic.
18. Concluzie: Următorul salt de productivitate în domeniul CFO constă în alocarea capitalului
Companiile investesc resurse considerabile în evaluarea proiectelor individuale de investiții.
Se calculează în detaliu studiile de fezabilitate. Se compară indicatorii de rentabilitate. Programele de investiții sunt planificate cu atenție.
Totuși, calitatea economică a portofoliului global nu depinde doar de calitatea acestor analize individuale.
Aceasta depinde în mod decisiv de proiectele selectate împreună.
La 25 de proiecte, există deja peste 33 de milioane de combinații teoretic posibile.
În cazul a 50 de proiecte, numărul acestora se ridică la aproximativ 1,126 biliarde.
Acest spațiu decizional nu poate fi evaluat în întregime doar prin prioritizarea clasică a proiectelor.
Optimizarea matematică a portofoliului permite analizarea sistematică a combinațiilor alternative de investiții și compararea impactului lor economic.
StratePlan combină în acest scop metode din domeniul cercetării operaționale cu abordări bazate pe inteligența artificială.
Astfel, directorii financiari (CFO), directorii generali (CEO) și directorii financiari își pot extinde alocarea capitalului cu o dimensiune matematică a deciziei.
Întrebarea decisivă nu este: „Am selectat cele mai bune proiecte individuale?”
Ci: Am selectat cea mai bună combinație din punct de vedere economic dintre proiectele noastre de investiții?
Exact aici începe trecerea de la evaluarea clasică a investițiilor la alocarea matematică a capitalului.
StratePlan – Aceleași proiecte. Combinația optimă. Rezultate mai bune.
Întrebări frecvente – Instrumentul de decizie bazat pe IA pentru ROI al directorului financiar
Ce este un instrument de decizie bazat pe IA pentru ROI destinat directorilor financiari?
Un instrument de decizie bazat pe IA pentru ROI destinat directorilor financiari (CFO) îi ajută pe aceștia să optimizeze matematic portofoliile complexe de investiții.
Acesta analizează diferite combinații de proiecte în cadrul unor restricții bugetare și de resurse definite și ajută la identificarea alocărilor de capital eficiente din punct de vedere economic.
În ce fel se deosebește optimizarea portofoliului de prioritizarea clasică a proiectelor?
Prioritizarea clasică a proiectelor evaluează proiectele de investiții individuale pe baza unor indicatori definiți.
Optimizarea portofoliului, pe de altă parte, analizează care combinație a acestor proiecte generează cea mai mare contribuție totală definită în cadrul resurselor disponibile.
De ce cel mai mare ROI al unui proiect nu reprezintă automat cea mai bună decizie de investiție?
Un proiect cu un ROI individual ridicat poate implica blocarea unor sume considerabile de capital sau a unor resurse.
Mai multe alte proiecte ar putea genera împreună o contribuție netă absolută mai mare.
De aceea, trebuie luată în considerare calitatea economică a întregului portofoliu.
Ce înseamnă „Maximize Net Contribution”?
„Maximize Net Contribution” se referă la maximizarea contribuției nete totale așteptate a unui portofoliu de investiții în cadrul unor restricții definite.
ROI-ul portofoliului poate fi prezentat suplimentar ca indicator economic.
Care este diferența dintre „contribuția netă” și „randamentul investiției portofoliului”?
Contribuția netă descrie contribuția economică netă absolută.
ROI-ul portofoliului pune contribuția economică în raport cu capitalul investit.
Maximizarea ambilor indicatori poate duce la combinații diferite de proiecte.
De ce apar peste 33 de milioane de combinații pentru 25 de proiecte?
Dacă fiecare proiect poate fi selectat sau neselectat, pentru N proiecte rezultă, teoretic, 2^N combinații posibile.
În cazul a 25 de proiecte, numărul acestora este de 2^25 = 33.554.432.
Poate IA să calculeze întotdeauna optimul global?
Cu ajutorul unor modele matematice și proceduri de optimizare adecvate, se poate calcula și demonstra un optim global.
În cazul problemelor deosebit de complexe, pot fi utilizate și soluții aproximativ optime.
Afirmația privind calitatea soluției depinde de metoda utilizată și de o eventuală dovadă de optimalitate.
Trebuie calculate individual toate cele 2^N combinații?
Nu.
Metodele moderne de optimizare matematică pot analiza eficient spații decizionale extinse, fără a evalua complet, una câte una, fiecare combinație teoretic posibilă.
Poate Excel să efectueze optimizarea matematică a portofoliului?
Da. Excel poate procesa sarcini de optimizare matematică cu ajutorul funcțiilor Solver adecvate.
Cu toate acestea, în cazul spațiilor de decizie combinatorii de mari dimensiuni și al restricțiilor complexe, metodele specializate de optimizare pot fi necesare sau mai eficiente.
Ce date are nevoie StratePlan?
Pentru un model de optimizare economică de bază, sunt necesare inițial trei informații pentru fiecare proiect:
- ID-ul proiectului
- Cheltuieli – cheltuieli planificate
- Venituri – venituri preconizate sau fluxuri economice de întoarcere
În plus, se stabilește bugetul de investiții disponibil.
Modelele mai complexe pot lua în considerare și alte restricții și parametri de evaluare.
Poate StratePlan să ia în considerare proiecte cu caracter strategic obligatoriu?
Proiectele cu caracter strategic obligatoriu pot fi luate în considerare ca restricții fixe, cu o modelare corespunzătoare.
Astfel, se poate analiza impactul acestor cerințe asupra întregului portofoliu de investiții.
Poate StratePlan să evidențieze costurile de oportunitate?
Prin compararea unei combinații existente de proiecte cu o alternativă optimizată, se poate determina potențialul de îmbunătățire economică modelat.
În cazul în care se demonstrează optimalitatea globală, diferența față de optimul global poate fi determinată cu exactitate în cadrul modelului.
Poate StratePlan să ia în considerare și bugetele CAPEX pe mai mulți ani?
Sunt posibile analize pe mai mulți ani, cu condiția ca datele temporale și restricțiile corespunzătoare să fie luate în considerare în modelul de optimizare.
Acestea pot include bugetele anuale de investiții, durata proiectelor și cerințele privind fluxul de numerar.
Cât de mare este potențialul de îmbunătățire?
Potențialul de îmbunătățire economică depinde de lista concretă de proiecte, de bugetul disponibil, de restricții și de obiectivele definite.
Nu se poate deduce o îmbunătățire generală din acestea.
Referința StratePlan privind zona Klybeck din Basel indică o îmbunătățire relativă modelată a randamentului capitalului de aproximativ 63 % la un buget identic.
Acest rezultat este specific proiectului și nu reprezintă o garanție generală a randamentului.
Pentru ce tip de companii este potrivit un instrument de IA pentru luarea deciziilor privind ROI-ul CFO?
Optimizarea matematică a portofoliului este deosebit de relevantă pentru întreprinderile cu numeroase proiecte de investiții concurente și bugete limitate de capital sau de resurse.
Domeniile tipice de aplicare sunt industria, planificarea CAPEX, digitalizarea, investițiile în IA, sectorul imobiliar, energia și infrastructura.
Care este cea mai importantă concluzie pentru directorii financiari (CFO)?
Cea mai bună decizie individuală din punct de vedere economic nu duce automat la cea mai bună soluție globală.
Optimizarea matematică a portofoliului permite analizarea sistematică a combinațiilor alternative de proiecte și îmbunătățirea alocării capitalului la nivelul întregii companii.
Întrebarea decisivă este: acordăm prioritate proiectelor de investiții individuale – sau optimizăm combinația investițiilor noastre?
Cât de multă contribuție economică totală suplimentară mai puteți obține din bugetul dumneavoastră CAPEX?
Aflați ce combinație dintre proiectele de investiții planificate poate genera cea mai mare contribuție netă așteptată în cadrul bugetului disponibil.
Comparați planificarea proiectelor dvs. actuală cu scenarii de investiții optimizate matematic și analizați dacă o altă combinație a proiectelor existente permite o contribuție economică totală mai mare.
Puteți optimiza gratuit până la 15 proiecte.